Say you love me.

Cartea a prins aripi

2011-06-27T22:23:00.008+03:00

Ieri s-a încheiat concursul, iar aşa cum v-am promis, azi avem un câştigător. Le mulţumesc participanţilor, iar celor pe care norocul nu i-a însoţit acum, le promit o altă carte, cât mai curând. Poate chiar în două-trei săptămâni. Rămâne să mă decid. V-am întrebat cum aţi vrea să fac blogul mai atractiv, iar voi m-aţi rugat să-mi scriu părerile şi micile plăceri mai des. Aşa că eu mă voi "resemna" şi în curând au să apară postări despre toate subiectele pe care le-aţi dorit. Nu ştiu momentan cu ce am să încep şi presupun ca nici nu voi planifica.

Însă revenind, m-am folosit de random.com pentru a-l desemna pe câştigător. Au fost şapte participanţi din care acesta a putut să aleagă. Iar cartea mea a zburat la numărul:

Numărul unu era Geo, motiv pentru care o rog să-mi trimită un mail cu adresa de acasă, ca să-i pot expedia zilele aceasta cartea oferită. Sper să o citească cu acelaşi drag cu care i-o voi trimite şi eu. De asemenea, felicitări.

Somnoroasă şi entuziasmată,
Íoana.

Trading Yesterday - She is the sunlight.

I respect my blog!

2011-06-22T15:07:00.005+03:00

Sunt oameni care poate nu dau nici două punguliţe de plastic pe blogul lor. Consideră că acesta există dintr-o lipsă de ocupaţie, dintr-o dorinţă de a-şi arăta măreţia şi intelectul neşlefuit, poate chiar din simplul motiv de a fi prezenţi în blogosferă, ca marii zei pe care-i admiră acolo.

Şi astfel ajung să nu le pese de ceea ce scriu, să fie articole doar de dragul de a posta ceva şi-a impresiona masa de oameni, sau nu, care dă buzna pentru a fi la curent.

Oameni care efectiv nu ştiu să-l respecte în ceea ce reprezintă el, pentru că, în final, blogul este ceea ce eşti şi tu. O mică portiţă spre interiorul tău. Care într-adevăr este mică, dar totuşi deschisă.

Iar pe langă asta, mai sunt şi alţii care-ţi profanează munca, precum micii urâcioşi, căci sunt mici şi lipsiţi de importanţă, ori spam-erii sfruntaţi, iar de ce nu, o ultimă categorie, cei de la Radio Whisper. În primă instanţă par drăguţi şi dispuşi să te promoveze, căci îţi trimit ori un mail simpatic în care te laudă, ori îţi lasă un comentariu pe blog. Acesta sună astfel, l-am primit şi eu:

"Buna Seara!

Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper - un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi acordăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un e-mail, tot la asculta.whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe .www.radiowhisper.com

Multumesc,

Cu stimă Vlad!"

Recunosc, am fost încântată de bunăvoinţa lor şi interesul acordat, pentru că de ce să nu afişăm cărţile precum sunt, blogul meu nu e nici prea mult căutat şi nici n-are o grămadă de cititori. Însă cresc şi eu, aşa cum îmi permite timpul, inspiraţia şi motoarele de căutare. Revenind.

După comentariul pe care mi l-au lăsat, am hotărât să le răspund şi doar cu al meu replay am rămas. Le spuneam după cum urmează:

"Buna ziua,

In primul rand vreau sa va multumesc pentru comentariul pe care mi l-ati lasat pe blog. Nu ma asteptam sa-mi promovati vreun articol, avand in vedere ca nu prea m-am mai ocupat asa tare de scris in blogosfera.

As vrea sa stiu daca pot sa gasesc undeva inregistrarea in care s-a discutat despre blogul meu, precum si subiectul pe care l-ati inceput pe baza acestuia. Pe site-ul radio-ului n-am gasit nimic in genul.

Legat de o eventuala colaborare, eu sunt deschisa pentru orice propunere, insa as vrea mai multe detalii despre proiectul pe care doriti sa-l incepeti. Un exemplu ar fi domeniile pe care vreti sa le urmariti si ce fel de persoane cautati.

Am incercat aseara sa va adaug in lista de Y!M, insa a aparut o eroare, asa ca ramane sa vorbim aici, prin mailuri. De asemenea, linkul radio-ului este deja pe blogul meu.

Privind interviul, puteti sa-mi trimiteti un mail cu el si o sa va raspund de indata.

Multumesc inca o data pentru atentie si interes.

O zi buna.

Ioana,

http://visedebucuresti.blogspot.com"

Dânşii nu s-au mai deranjat să-mi trimită vreun răspuns la cele scrise. Iar aşa eu am aşteptat câteva zile, apoi săptamâni, ca la un moment dat să descoper chiar din blogosferă că ei încercau doar să se promoveze, strângand cât mai multe linkuri postate pe diferite bloguri, care sa ducă spre site-ul lor. Se pare că nu am fost singura "victimă" în acest şiretlic al lor, mai multe persoane au primit acelaşi mesaj, fară ca macar să descopere ulterior dacă cineva a vorbit de bine despre ei, la radio-ul respectiv. Ba chiar daca nu ma înşel, însuşi domnişoara Grapefruits a păţit ceva nelalocul său cu ei. Ulterior lucrurile s-au calmat, iar Radio Whisper a tratat-o aşa cum merita micuţa vitaminizată.

Însă eu mă întreb ceva. Oare câţi autori încă mai aşteaptă un răspuns din partea lor? Probabil nici dânşii n-au stat sa contorizeze numărul de "Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici.".

Acestea fiind spuse, articolul a fost doar un semnal de alarmă tras pentru ceilalţi bloggeri, iar reclama proastă tot reclamă este.

Planuiesc să-i las în plata Domnului, iar drept "răsplată" pentru gestul lor, am să le păstrez linkul lângă celelalte. De ce? Pentru că sunt o fiinţă de cuvânt şi nu întorc lipsa de respect.

Undeva într-un orăşel sufocant,
Íoana.

Grégory Lemarchal - De temps en temps.

Capitolul II – Sunet de vioară (a doua parte)

2011-06-17T20:42:00.006+03:00

Capitolul II – Sunet de vioară (a doua parte)

Am fugit pe vârfuri, nici chiar atunci nu puteam să renunţ la uşurinţa din gesturi, şi-am apucat telefonul citind înainte literele de pe ecran: Aine.
O voce tremurândă şi feminină mi-a urat un „Bună” cât se putea de jovial, sub o formă numai de ea cunoscută.
- Bună şi ţie, Aine. I-am răspuns eu.
- Leila, ştii că ai primit rolul Julietei în piesa de teatru jucată în paşi de balet? Puteam distinge în cuvintele ei încântarea unui copil, care totuşi se adăpostea în trupul unei tinere.
- Da, m-a anunţat Flore zilele trecute. Păreţi mai bucuroase voi, decât mine. Şi într-adevăr erau.
- Nu fi prostuţă, te vrem iar pe scenă, asta-i tot. Deci, într-o oră eşti acolo?
- Sigur, o să încerc să ajung la timp.
Am închis telefonul grabită, sperând că vederea mea cu ea şi Flore va fi liniştită, lucru care nu obişnuia să se întâmple cu două făpturi pline de atâta spirit, ca ele. Debordau de fascinaţie şi jovialitate, încât trebuia să iei parte la întreaga şaradă a farmecului lor adolescentin. Să-ţi fi şi dorit şi niciuna nu ar fi putut să permită un moment de rătăcire sufletească, cât timp puteai să le auzi glasurile copilăroase.
Uneori fericirea lor reprezenta mult prea mult pentru condiţia mea de muritor închistat în realitatea brodată cu aţă roşiatică de pesimism. Dar ele îmi acceptau după-amiezile în care depărtarea devenea iminentă şi alegeam a-mi petrece orele fugare doar cu o ceaşcă de cafea şi câteva ţigarete, cărora le lăsam sărutări boeme.
Ceasul îşi rotea într-un mod alert baghetele timpului, păşind prin fiecare minut, secundă, cu graţia unor dansatori de tango. Se lăsa purtat pe mâini ale necunoscutului, fără a sta în acelaşi loc pentru mai mult de o bătaie de inimă. Iar acum nici măcar mie nu mi se mai supunea, ba chiar mă abandona nemilos, aruncându-mă în clipe târzii şi apăsătoare.
Mai era puţină vreme până la repetiţii, iar eu încă zăboveam în bucătărie, meditând la efemerităţi. De cum acel gând mi s-a aşezat printre celelalte, am tresărit speriată. Aveam să sosesc ultima, iar Cezar, regizorul urma să ridice tonul la mine, cerându-mi sever să adopt punctualitatea când venea vorba de pregătirile scenice cu el.
M-am repezit spre dormitorul meu, luând pragul camerei în picioare şi aproape dezechilibrându-mă. Câteva vorbe de duh mi-au scăpat, fără a realiza că nu obişnuiam să insult divinitatea cerească. Ajunsesem să ridic graba la nivelul unui păcat capital, răbdarea scăpându-mi mult prea devreme printre palme.
Pe tăblia de lângă oglinda din cameră stăteau răsfirate câteva cosmetice, un fard care adăpostea nuanţe ale pastelurilor, rujuri în care se măcinaseră culori trandafirii şi-o pudră palidă, aproape albă. Am tras scaunul şi m-am aşezat, începând să întind culoare pe ploapele sub care puteam să deosebesc întreaga reţea de vene albastre şi micuţe.
După ce am terminat momentul pe care îl consideram propria mea clipa de artă, am realizat că bluza înflorată se afla pe spătarul scaunului pe care mă rezemasem. Acum era un pic şifonată la o mânecă, câteva cute se formaseră, stricându-i un pic aspectul elegant. Dar nu mă îngrijoram, căci aveam să port un sacou subţire, dar totuşi tomnatic, care ascundea respectiva zonă. Era mult prea târziu să desfac şi să asamblez masa pentru călcat, aşa că nu-mi rămânea altă variantă.
Mă îmbrăcasem deja, astfel încât mai trebuia doar să iau cutia cu balerinii albi de pe şifonier. Însă nici urcată în pat nu reuşeam să-i cobor, înălţimea masivului mobilier aproape atingea tavanul.
Am fugit pe hol, încercând să ajung cât mai repede în bucătărie, acolo se aflau scaunele mari, cel din cameră era mult prea jos şi nu mă ajuta cu nimic.
Amoré se părea că renunţase la micul-dejun cu pâine, la care tânjise până să apar eu. Descoperise o nouă dragoste, perdeaua din bucătărie, căci îi ronţăia un colţ, molfăind într-o parte bucata fină de material. Stătea cu un ochi închis, concentrându-se şi focalizându-şi atenţia spre găurile create, în care i se prindeau colţişorii de pui. Era un deliciu să-l urmăresc cum persevera în a-mi distruge satinul care acoperea fereastra mare. Consideram că dându-i libertatea de a face tot ce dorea, urma să-i câştig încrederea. Fapt de care nu aveam să mă înşel.
În mod normal, m-ar fi deranjat ca o fiinţă să dea buzna în viaţa mea, cerându-mi să-i acord ocrotire şi atenţie, pentru ca apoi să înceapă a-mi explora şi în final, ruina diferite spaţii din apartament. Însa el nu avea glas, nu avea aşteptări, doar ochi rugători şi calzi.
Era prezent, dar totuşi într-un mod timid, în viata mea şi nu-mi greşise cu nimic. Nu puteam să-l desconsider din simplul motiv că apăruse fără a fi fost vestit, căci mă consideram justă în gânduri. Aşa că urma să-i ofer toată blândeţea de care dispuneam, fără să-i condiţionez impulsurile sau trăirile. Acestă decizie reprezenta singurul mod în care puteam să mă asigur că avea să mă iubească. I-ar fi fost imposibil să-mi îndrăgească vreouna dintre calităţile fără nuanţă şi şubrezite de atâta oboseală sufletească, iar defectele l-ar fi îndepărtat mai tare de mine. Cum nu aveam pentru cine să nutresc afecţiune şi cum nu exista nimeni care să-mi poată purta mie acest sentiment, aproape efemer, îi oferisem lui, fără să stie, rolul de confident al poveştilor mele ascunse şi străjer al dragostei nemărginite. Eram idealistă şi încercam să-mi ascund teama de oameni, fiinţe cu trup cald şi vise răutacioase.
Amoré a încetat a-mi ronţăi draperia, probabil se simţea vinovat pentru fapta comisă, şi-a înaintat nesigur şi speriat, spre mine. Parcurgea mica distanţă pe lângă picioarele mesei, iar astfel se asigura că se putea ascunde sub ea, în cazul unui gest necugetat de-al meu.
L-am lăsat să prindă curaj, chiar dacă ştiam că urma să pierd autobuzul aşteptându-l. Îmi trezea sentimentul unui pisoi matur, căci nu era jucăuş şi nici ochii nu-i sclipeau jovial.
Atunci când şi-a ridicat capul spre mine, privindu-mi mimica feţei cu o figură bănuitoare, precaută, am considerat că puteam să-i mângăi urechiuşele şi m-am întins zâmbitoare să-l ating. Nu s-a mişcat, cum credeam că avea să facă, ci a mieunat înţelegător şi-a început să-si lingă labele. Atunci mi s-ar fi părut naiv din partea mea să cred că mă îndemna să plec, asigurându-mă că o să fie bine, dar ulterior am înţeles că nu era doar un animal de companie, o făptură fără cuvânt. I-am sărutat căpşorul, cuprinzându-l în mâini şi-am tras scaunul după mine. Trebuia să mă grabesc, chiar dacă urma să iau un taxi. Mi-ar fi fost imposibil să mai prind autobuzul, pleca în trei minute, iar eu nici încălţată nu eram.
Am aşezat scaunul în dreptul şifonierului, în locul în care aproximam că se afla cutia cu balerinii albi, şi-am reuşit s-o iau de acolo. Pe viitor n-ar fi trebuit să le mai aşez atat de sus, din moment ce-n viaţa nu se afla niciun domn iubitor, care să-mi dedice atenţia sa, iar în acest caz, să-mi coboare pantofii. Dragul meu din scrisori era prins în rândurile pe care mi le întindea pe coli. Nu ştiam daca puteam să-l materializez, să-i dau cumva celălalt loc din patul meu, iar el să-şi întindă mâinile grijulii asupra trupului meu, într-un somn ce ne unea.
Am sunat pentru taxi, înainte să închid casa, şi i-am zâmbit pentru ultima oară, în acea dimineaţă, lui Amoré. Taxiul a ajuns în câteva minute, iar eu am urcat impacientată. Urma să îndur cea mai aspră mustrare pentru o tânără de vârsta mea.
Domnul de la volan şi-a aranjat oglinda, iar astfel puteam să mă văd şi eu în ea. Nuanţa piersicii din machiaj îmi accentua figura cu trăsături regăţene. Arătam şi inspiram capitală, nelinişte şi melancolie. Când i-am indicat locaţia spre care doream să mă ducă, un surâs uşor i-a cuprins buzele, l-am interpretat a fi nevinovat şi adolescentin. Gândurile cred că-i zburau la acorduri de pian şi-o tânără fără alură de actriţă, străduindu-se să-şi interpreteze rolul. Ce chinuitor i s-ar fi părut lui.
Bucureştiul se întindea la fel de obosit şi pătat cu suflete, pe sub ochii mei. Drumul nu era lung, iar traficul destul de liniştit. Trecuse de momentul culminant, în care lumea se grăbea spre celula închisă a unui serviciu mediocru.
Taximetristul a oprit în dreptul teatrului, iar taxatorul a indicat doisprezece lei. Era destul de mult, faţă de biletul de aproape trei lei, cu autobuzul şi două staţii parcurse pe jos, distanţa pe care o faceam până la destinaţia mea. I-am întins banii şi mi-a acceptat doar zece lei.
De cum am coborât din masină, un tânăr cu înfăţişarea unui domn desprins din perioada interbelică, m-a rugat să-i acord două clipe să-mi vorbească. Am acceptat fără prea multă încântare şi i-am cerut să păşească cu mine prin teatru, iar atunci să-mi spună ce dorea. Timpul nu se pendula în favoarea mea.
- Ivan Augustescu, astfel mi s-a prezentat el.

Va urma.

Carte căptuşită cu inimă (Concurs)

2011-06-16T11:31:00.010+03:00

"Oricum m-ar plăsmui mâinile,

La mijloc, inima mi-e roşie şi sinceră."- Xu Xuan Huong

(citat din "Pictoriţa din Shanghai", de J. C. Epstein)

Discutam acum multă vreme, cu micuţa mea nemţoaică, despre posibilitatea de a crea un astfel de concurs, iar atunci am concluzionat că probabil nu vor exista prea mulţi doritori. Dar ştiţi dragilor, nu poţi juca şah cu sublima curiozitate, căci te alegi imediat cu mat. Eh, astfel am făcut eu, m-am riscat, drept urmare pentru care am decis să vă ofer o carte, care îmi este destul de dragă.

Ea se numeşte Pictoriţa din Shanghai. A fost publicată la editura Humanitas Fiction, în categoria Raftul Denisei. Din păcate, nu este nouă, fiindcă am citit-o şi eu, însă doar mâinile mele i-au parcurs paginile pe care stau rezemate naivitatea, talentul şi nonconformismul. O mică descriere puteţi vedea aici şi astfel veţi decide singuri dacă merită sau nu să-i acordaţi atenţie.

Pentru a căpăta romanul trebuie să-mi lăsaţi un comentariu la acest post, spunându-mi ce aţi vrea să vedeţi mai des pe blogul meu, ce aşteptări aveţi, cum aş putea să vă mulţumesc mai bine. Nu este necesar să-mi precizaţi toate acele trei lucruri pe care le-am enumerat eu, cum că aş vrea să le cunosc. Puteţi alege doar o singură idee pe care s-o dezvoltaţi, ori de ce nu, să vorbiţi clar şi la obiect. Concursul se desfăşoară în perioada 16 iunie-26 iunie. El este promovat şi pe Konkurs.ro - portal de concursuri şi promoţii.

Acestea fiind spuse, să trecem şi la regulile, trebuiesc câteva, altfel riscăm situaţii neclare şi deranjate. Pentru posibile nelămuriri îmi puteţi lăsa un mesaj sau trimite un mail.

Regulament:

1) Câştigătorul va fi desemnat pe 27 iunie, prin Randomizer, fiecare participant primind un număr de ordine, în funcţie de înscriere.

2) Cartea va fi expediată prin Poşta Română, imediat ce am să primesc datele câştigătorului. Costurile le voi suporta eu.

3) Dacă persoana câştigătoare nu-şi ia angajamentul de a-mi anunţa datele sale, în termen de trei zile, mă voi întoarce la punctul 1) al regulamentului şi voi lăsa Randomizer să aleagă un alt participant.

4) Dacă respectivul câştigător locuieşte în oraşul meu, Caracal, voi livra cartea personal, locul de întalnire şi ora fiind stabilite de comun acord.

P.S. M-aş bucura tare să daţi sfoară în ţară. (corect ar fi fost "şfară-n ţară", doar că limba română are drumurile încâlcite)

Zâmbitoare, precum de mult,

Íoana.

Ellie Goulding-Black & gold.

Lanuri blestemate

2011-06-15T17:31:00.006+03:00

Să-ţi trăieşti soarta. Asta este un lucru relativ uşor de trăit. Dar dacă-r fi să ne trăim opera, ce ne-am face?! - N. Stănescu

Domnişoara cu ciocolată măcinată-n irişi s-a întors în blogosferă. Adevărul este că mi-a trebuit ceva vreme să-mi adun curajul şi să-l fac buchete-bucheţele. A fost de parcă cineva îmi împrăştiase penele pe care le purtam, chiar pe-un camp, iar eu rămăsesem pustie, fără vreo haină pentru emoţii. Fapt pentru care am fost nevoită să le adun, pe rând, din acele imense lanuri blestemate. Blestemate, căci mă tot răneau în legănarea lor, în nonşalanţa cu care-mi stăteau în cale, în răutatea înverşunată pe care o afişau atunci când încercam să-mi recuperez penele din argint. Oh, dragilor, pentru asta îmi trebuia o fărâmă în plus de răbdare, fărâmă pe care însă n-o deţineam şi de unde s-o fur, cine să mi-o împrumute? Aşa că mi-am cusut în fiecare lună acel firicel sublim, cu andrele împrumutate şi-astfel am învăţat să mă croiesc, să-mi săvârşesc singură existenţa. De ce să aştept după un dar al destinului? Daca acesta nu mai avea să vină?

Acestea fiind spuse, nu am de gând să-i pictez iarăşi chipul dragului meu blog, fiindcă-mi pare c-a rămas prins şi legat de clipa în care l-am abandonat, fără vreo remuşcare a sufletului. Recunosc, l-am lăsat să troneze singur, să-i mănânce timpul din frumuseţe, să-i ardă necunoaşterea veşmintele. Însă el m-a aşteptat în linişte, ştiind că urma să-l îmbrăţişez cu aceeaşi candoare precum la început, poate chiar îmbibată cu dor şi dorintă de iertare. Sper de asemenea, că şi voi îmi veţi scuza absenţa mişelească şi că aveţi să vă avântaţi în micul meu magazin cu vise de bucureşti.

Plecând să "bucătărească" ceva,
Íoana.

Lenka-Everything at once.

Capitolul II – Sunet de vioară (prima parte)

2011-05-06T16:14:00.007+03:00

Capitolul II – Sunet de vioară (prima parte)

Pe geamul de la cameră se formaseră fluturi din picături, care începuseră să-şi taie din aripi, încet încet. În casă nu era lumină, toate camerele se afundaseră într-o cenuşă a timpului. Totul părea neatins, doar ticăitul ceasului de pe hol se auzea asemeni unei bătăi sincopate. Parcă îngheţasem undeva între ieri şi azi, între decizia zilei de a înainta sau a sta pe loc. Mă aflam acolo, în patul meu, cu o viaţă confuză, nereuşind să-mi dau seama când o clădisem de fapt, ori de unde plecase existenţa mea.
Astrele îi dăduseră mamei un copil nelegitim, pe mine. Verdele-mi murdar din ochi nu semăna cu negrul soţului ei, iar părul castaniu ieşea în evideţă pe lângă blondul auriu al lui Diacon, tatăl meu din acte. El îi acceptase vina şi, implicit, pe mine. La început, până să devin o adolescentă, mă trata normal, ca şi cum sângele ce-mi alerga prin vene asemeni unui rândunici speriate era al lui.
Mama profesa actoria, era destul de renumită, poate şi datorită aventurilor sale, pe care nu se chinuia să le mascheze. Diacon încerca să mă ferească de orgiile la care, uneori, trebuia să iau parte. Era neputincios în faţa dorinţei Elizei, mama. Mi-aduc aminte că nu-i reproşa nimic, doar mă scotea din cameră când ea îşi făcea apariţia cu vreun regizor. Ştiu că avea un picior amputat, fusese militar de profesie. Se deplasa greu, dar asta nu-l împiedica să se joace cu mine. Cald şi blând din fire mă alinta Leli, iar eu zâmbeam de fiecare dată la auzul acelui apelativ şi-l cuprindeam in braţe, aproape dezechilibrându-l. Eliza, căci ea nu fusese de acord să-i spun mamă – era o femeie extravagantă - mi se adresa pe-un ton răutăcios, în zilele când stătea acasă. Mare parte din timp o petrecea prin turnee.
Sarcina aproape îi ruinase cariera, aruncând-o de pe scenă într-un pat de cameră, datorită durerilor. Probabil m-ar fi avortat, asta dacă Diacon n-ar fi fost împotrivă. Mi-era greu să-mi îmaginez cum putea să-mi poarte o aşa iubire paternă. Însă, cu timpul, am înteles şi de ce Eliza era legată de el, cel puţin moral. Avea acea căldură în mâini care nu-i permitea să fie un om rece. Era loial şi nu astepta acelaşi sentiment, mulţumit doar cu ce dădea, stătea împăcat cu sine că, măcar, gândul îi era bun.
Până în momentul în care decisesem să fug, reprezentase pentru mine singurul pilon de sprijin.
Trecând peste dispreţul pe care i-l purtam Elizei, aveam de ce să-i mulţumesc. De mică fusesem învăţată cu sexualitatea din viaţă, lucru care mă ajutase enorm in a fi dezinhibată, în meseria degradantă pe care o practicam.
Ora se plimbase, sărind de la şase la şapte, de parcă fusese purtată pe aripi de hârtie.
Lângă urechea stângă simţeam o respiraţie rece, asemeni unui oftat abţinut cu greu.
Amoré stătea nemişcat, doar urechile i se ciuleau la fiecare gest al meu, ori zgomot pe care îl făceam în pat.
M-am ridicat uşor de lângă el, mi-era tare teamă să nu-l trezesc, dar el a simţit golul şi-a fugit după mine, ascunzându-se printre picioarele mele. Cerea atenţie şi ocrotire.
- Oh, micuţule, deja ţi-era dor de mine?! L-am întrebat eu pe un ton grijuliu, mieros.
Spre surprinderea mea a mieunat şi s-a strâns mai tare, acoperindu-mi picioarele. N-am rezistat să nu-l mângâi, aşa că el a prins curaj şi s-a îndreptat spre bucătărie, înţelegând că nu avea să păţească nimic.
Cand am tras de uşă s-o închid, aceasta a scos un scârţâit accentuat. Întradevăr, balamalele ruginiseră. Se simţea absenţa unui bărbat în viaţa mea. Dar nu aveam de ce să mă plâng, nu puteam cere mai mult de la viaţă, atât timp cât nici eu nu dădeam ceva bun în schimb.
Mâhnirea sufletului cutreiera din fiinţă în fiinţă, plecând din acele piepturi cu tot ce fusese odată în interior. Căci fericirea era un târg de caritate anonim la care participai. Îţi coseai amarul sub forma unei eşarfe şi-o donai persoanei ce-ţi cuprindea mâinile, doar pentru un bilet pe care avea să scrie numărul de la coada la care te aşterneai să aştepti. Ucideai cu ochii orice văl de senitate ce îndrăznea să-ţi cuprindă vocea, privirea, însuşi lăuntrul, căci nu-l considerai transparent, ci bolnăvicios, o boală a existenţei. De-ar fi fost seninătatea o virtute aşa uşor de purtat pe clavicule, poate ne-am fi încumetat s-o aşternem cu propriile mâini pe acele oase măcinate de dor.
Ploaia încă stropea oraşul cu batistele ei umede de culoare albăstrie, le strângea uşor, lăsând să picure treptat apa de pe obrajii cerului. În bucătărie, mica mea companie de doar o noapte explora încăperea. Îl priveam, rezemată de tocul uşii, cu amuzament cum sărea de pe masă şi încearca să urce, sprijinindu-se de mânerul unui sertar, pe blatul unde ramânseseră câteva bucăţi de pâine neagră. Foamea era un instinct bun pentru el. Faptul că refuzase prăjituri din albuş şi cremă de lapte şi că îndrăznea totuşi să încerce din pâinea mult prea tare, mă făcea să-l consider şi mai drag. Firea lui era retrasă şi modestă, cumpătată. Atunci când m-a observat supraveghindu-l s-a oprit din drumul său spre masa pe care spera s-o apuce înainte să-l vad eu. Parcă micii nasturi din ochii lui m-au rugat să-l iert pentru îndrăzneala de a-mi inspecta bucătăria. A coborât cu atenţie şi s-a ascuns dupa un picior al mesei.
- Dragule, vino aici, l-am strigat eu! Dar încă stătea acolo, nereuşind să-şi învingă teama de a mă vedea. Gesturile lui mă descurajau şi-mi alimentau frica că nu avea să se ataşeze de firea mea. Încercam să fiu caldă cu el, chiar mă străduiam să-i arăt că nu-l luasem din milă, însă reprezenta o fiinţă fără cuvinte. Viaţa lui era scurtă, iar timpul şi răbdarea nu-mi permiteau să consider că voi putea nutri pentru el mai mult de o simplă afecţiune.
M-am aplecat spre el, luând în palmă bucăţile de pâine pe care le dorise şi i le-am întins. A avut curaj să se apropie doar căţiva paşi şi să-mi atingă mâna cu năsucul umed, fără a gusta din porţia de mâncare pe care i-o ofeream. În absenţa mea părea atât de încrezător şi viteaz. Văzându-l aşa speriat de dorinţa mea de a-l iubi, l-am lăsat liniştit să-şi deguste micul-dejun pe care eu nu apucasem încă să-l servesc.
Săgeţile ceasului se răsuceau cu iuţime, traversând fiecare cadran de zece minute cu o uşurinţă nemaiîntâlnită de orele deja stinse, anunţând momentul repetiţiilor de la teatru.
În depărtare cânta o voce masculină, boemă, care şoptea timid o poveste de amor între o domniţă mult prea tânără şi-un vice curaj să recunoască modul independent în care o iubea. Am fugit pe vârfuri, nici chiar atunci nu puteam să renunţ la uşurinţa din gesturi, şi-am apucat telefonul citind înainte literele de pe ecran: Aine.

Va urma.

Praf pe oglindă - Prima parte.

2011-02-06T14:30:00.008+02:00

Praf pe oglindă

Moscova - 27. iulie.1973

Era ora 23:30 şi trenul îşi croia drum prin ceaţa sticloasă, lăsând în urma lui doar o umbră pământie, un semn că trecuse prin acel loc, că marcase un moment din existenţa adormită a călătorilor.
Mergeam spre Moscova, fără ca măcar să-mi ofer vreun motiv pentru această călătorie. Voiam să fiu parte din oraş, datorită unui vis, care nu-mi dădea pace de câteva seri, un peron şi-un chip fără prea multe trăsături sovietice. În sinea mea ştiam că n-am să descopăr ceea ce nădăjduiam, că mă lăsam purtată de-o speranţă adolescentină, poate chiar efemeră. Dar nu puteam să explic îndemnul care-mi pornea din interior. De parcă tot centrul me gravita în jurul unui singur lucru, pasul aşezat pe-o stradă moscovită.
Plecasem cu-un bagaj mic, câteva rochiţe vaporoase pentru o lună pe nume iulie, o pereche de săndăluţe de-un crem murdar şi două pălării, pe-a treia o purtam în acel moment. Îmi plăcea să-mi leg pălăriile cu câte-o pamblică, aveam impresia că-n felul acesta le ataşam ceva din mine, din firea mea. Nu urma să petrec mai mult de trei zile, rătăcind doar cu propria umbră pe alei necunoscute, aşa că nu-mi erau de trebuinţă alte lucruri.
În compartiment mă aşezasem lângă o doamnă care călătorea împreună cu fiul ei. Vika, astfel mi se prezentase. Părea o fire reţinută, căci era tunsă în stilul Ginei Lollobrigida, cu fruntea acoperită de breton şi colţurile părului drepte, semn că nu-i plăcea ca oamenii să-i observe prea mult trăsăturile chipului. N-am avut o discuţie prea animată cu ea, ci mai de grabă ştearsă, însoţită de întrebări şi apoi răspunsuri, fără vreo implicare personală. Mai târziu mi-a părut rău că nu i-am cerut mai multe detalii ori că n-am îndrăznit s-o întreb de regiunea în care locuia. Putea fi singurul meu refugiu într-un astfel de oraş.
Când trenul mai avea câteva minute până la destinaţie, Vika m-a îndemnat s-o ajut c-o plasă. Mâinile ii erau preocupate cu îngrijirea micuţei fiinţe care tot alerga prin vagon, un băieţel de-un blond ieşit din comun. Era atât de energic, încât aerul pur şi simplu trosnea în jurul lui lăsându-l să se mişte după propria dorinţă. Doar prinvidu-l părea fericire adăpostită într-un trup şi închisă între oase, însă tare mă temeam că mama lui în acel moment numai asta nu-l considera.
I-am cărat sacoşa din rapiţă, în care se vedea o insignă ce stătea agăţată de o centura militărească, probabil soţul dânsei lucra în armată, căci nu arăta a fi vreun fals.
Pe culoar grupurile de oameni se împingeau entuziasmaţi, Moscova era aproape. Am încercat să trag de geamantan şi el s-a desfăcut subit, lăsându-mă nepuntincioasă în mijlocul acelor persoane pentru care expunerea lucrurilor mele dragi reprezenta un motiv de amuzament. Doamna Vika s-a aplecat grijulie şi m-a ajutat să împachetez cele căzute. Zâmbea înţelegător şi matern, deşi intre noi nu era o diferenţă mai mare de cinci ani, presupuneam eu. Voiam să-i mulţumesc pentru ajutor când ajungeam în gara, dar de cum am coborât din tren, am şi pierdut-o din privire în întunericul ce înghiţea clădirile. Sperasem să mai am parte de prezenţa ei câteva zeci de minute, pentru că deşi nu-mi era apropiată, reprezenta singura persoană cunoscută ce mă putea ghida spre bodega unde aveam să-mi dorm nopţile.
Vreme de zece minute am încercat să târăsc geamantanul pe acel peron, până am renunţat din cauza denivelărilor şi-a efortului. Trebuia să mă folosesc de ambele mâini, fapt care mă împiedica să pot vedea ce se află în faţa ochilor.
În spatele meu un domn c-o bonetă mă privea insistent. Nu-i puteam distinge figura din cauza obscurităţii, dar îndrazneam să cred ca nu era atras de rochia mea fluturândă. Când am ieşit din gară s-a oprit în dreptul meu şi mi s-a adresat :
- Domniţă, iertaţi-mă că sunt impertinent, dar e seară şi dumnevoastră purtaţi pălărie, ce motiv aveţi ?
Am crezut că aveam să-mi înalţ irişii. în care fusese măcinată scoarţă de copac, spre el, dar înalţimea lui nu era aşa impunătoare precum vocea. Stătea dinaintea mea îmbrăcat în uniformă de militar, exact aşa cum il ştiusem. Obrajii ii păstrau aceeaşi tentă de roşu-rozaliu şi-mi părea mai real decar îl nutrisem eu în vis.
- Dumnevoastră, ştiţi, pentru dumnevoastră sunt aici.

Sfărşitul primei părţi.

Restart my heart.

2010-12-08T18:37:00.007+02:00

Câteva zile au zburat, fără voia mea, în bătăi mici şi regulate de aripi, deşi eu terminasem ordinea în această cămăruţă. Mi-am cerut mai mult timp, temându-mă că poate n-am să mai închei acea perioadă vreodată, pentru că trebuia să mă liniştesc, să scap de anumite foi, să ard anumite lucruri, să sacrific câteva lucruşoare din mine. Şi-am reuşit, dragilor, după cum vă scriu aici.
Recunosc că-n orice clipă m-a pândit dorinţa de a scăpa, însă renunţarea înseamnă înainte de toate, întoarcere. Oare la ce aş putea să mă întorc, dacă nu la mine ? Iar după cum spunea cineva la un moment dat, eu nu sunt mai mult decât e blogul ăsta. Dacă vei vrea să-mi deschizi cândva cutia numită piept, în care roiesc atâtea nimfe, plimbându-se pe drumul coastelor, n-ai să găseşti mai mult decât se află aici. Tot ce-aş putea spune în veci zace pe jumătate viu printre aceste rânduri. Nu-ţi rămâne decât să înţelegi, să-mi cunoşti cuvintele, să cochetezi cu ele, căci am câteva caracteristici şi da, să te pronunţi singur : "Eu eram". Asta-n momentul în care mândrele mele litere legate nu te-au derutat prea tare. Însă-i greu să nu, ştiţi asta, sunt atâtea persoane prinse-n reţeaua de vene împăienjenită pe sub piele, încât nici eu nu le mai pot striga pe nume. Le cunosc pe săptămâni şi luni, pe anotimpuri apuse şi înecate în cer.
Dar acum nu mai contează toate astea, fiinţa mea creşte cu fiecare zi care moare. Nutresc sentimente necunoscute, n-am aşteptări şi mă aplec pe-o canapea, tot aici.
Ne scriem peste zecile de ore care o să se prelingă peste corpul vostru, peste momentele în care o să vă ascultaţi inima cum prezice următoarea bătaie a sa, parcă strigând-o.

Q : Iarna nu ar trebui sa răvăşească ?
A : Nu, dragule, priveşte felul în care te privesc şi-ai să spui că iarna-i doar o toamnă părăsită.

Noiembrie plânge de dor.

2010-11-24T16:07:00.006+02:00

Garsoniera mea plină de atâta praf al dorului intră în curăţenie generală. În câteva zile o s-o găsiţi la fel de primitoare şi redecorată cum era odată, cu toate tablourile ei prinse de pereţii sufletului. Până atunci vă urez după-amieze plăcute cu ceai.

We are fated to pretend.

2010-10-18T15:10:00.006+03:00

Trei ceasuri gri s-au năpustit zilele astea asupra mea, începând cu dimineţile plăcute pentru irişi, ori cu cele în care ploaia înainta rapid, lovind pământul, dar sfârşind şi cu vălul de negură şi anxietate îmbrăcat de interiorul meu. Am gustat ieri dintr-o cafea ce-a îndrăznit să-mi scape din mâinile reci, mâini pe sub care vene de culoare albăstrie plimbă lichidul numit "viaţă". Pentru ca mai apoi să-mi cuprind neputinţa între ploape, sfărmând-o încet, ca pe-o durere mută ce încearcă a ţipa.
Mi-e frig pentru că sunt pustie, pentru că toate emoţiile pe care le îmbrac sunt subţiri şi nu-mi servesc la nimic, doar eşarfe de matase-n plină toamnă.
Oh, simplă zi în care mă simt atât de prinsă în strânsoarea claviculelor, a coastelor, un pian al inimii care se strânge până-mi cântă câteva sonete înegrite de tristeţe.

P.S. Medalionul meu încă nu are o poză anume, poate aşa o să rămână, fără vreun chip.

Ea are aerul plin de îngeri. - N. Stănescu

Thé au jasmin et destiny.

2010-10-06T15:28:00.009+03:00

Am pierdut ceva vreme pe marginea unui scaun, privind peisajul amar şi mireasma umidităţii ce se învârtea pe afară. Gândurile m-au purtat pe holuri cu surâsuri şi-un chip copilăros cu gropiţă în bărbie mi-a arătat ochii săi sculptaţi în culoarea lemnului de castan, încă verde. Dar nimic din toată această şaradă a interiorului nu s-a comparat cu parcurgerea acelui drum, veşnic şi sacru, între indiferenţă şi o picătură de culoare în obraji.
Seara începe să se sprijine pe geamul meu care suspină după puţină căldură. Mie nu-mi rămâne decât să mă întorc la ceaiul de iasomie ce-şi înalţă zmeul desenat din aburi în susul camerei. Madame Bovary mă aşteaptă şi ea, printre pagini, să se lase iar descoperită.

Accentul lui e lovely. < 3

Cei mai râvniţi bărbaţi ai zodiacului - Prima parte.

2010-10-04T20:51:00.005+03:00

Înainte de a scrie acest articol ţin să menţionez câteva lucruri de luat în considerare :
1. Caracteristicile sunt pur generale, dacă nu vă regăsiţi în ele asta nu înseamnă că eu am greşit, ori că zodia nu vi se potriveşte. Fiecare individ are particularităţile sale, în funcţie de legăturile care se formează între planete pe astrograma personală.
2. Nu încerc să scot nimic în evidenţă, acest post e doar o constatare după numeroasele articole citite, dar şi cărţi. De asemenea, dacă eu am alcătuit un top, asta nu dovedeşte că restul zodiilor nu sunt "râvnite".
3. Nu accept comentarii despre orientările voaste spirituale şi jigniri la adresa altor culte. Fiecare are dreptul să creada în ce vrea şi motivele sale.
4. Fiind un pamflet, traţi-l ca atare.

5. Prima menţiune sau locul cinci : Domnul responsabilitate - Capricorn.
Prin târg se zvoneşte că dânsul ar fi profitorul zodiacului, cel care îţi aduce flori când află că tati tău e directorul general al firmei "S.C. Fac mulţi bani". Dar eu zic că iubirea trebuie întreţinută cu ceva, aşa că tare te-aş ruga să nu-l judeci prea aspru. Are el un defect, însă poate fi estompat cu multe alte calităţi. Te vei convinge de asta când îţi va arăta talentul său la echilibristică, mersul drept, lin şi sigur pe sârma, mai ceva ca un actrobat ce şi-a pierdut întreaga existenţă într-un circ de renume. Ori când noul pui de om ce tocmai a venit pe lume va încerca să-i arate ce plămâni puternici are, făcându-i o serenadă. Ştiţi cum va reacţiona tăticul lui, Capră+corn ? În primul rând îl va ţine în braţe şi-i va povesti de eventualele pierderi materiale care pot surveni în urma acelui dezastru fonic, datorate plângerilor celorlalţi locatari, ca în final să-i spună că vecinul bancher îl va ierta, căci chiar dânsul este contabilul lui numărul unu. Toate acestea învăluite într-un calm de-a drept irascibil, pentru tine, cu siguranţă, mai de ai spune că-i şi cântă sărmanului copil.
Ironic din fire, el e singurul din zodiac care te va face să te simţi jignită. Stai liniştită, nu îţi va adresa epitete dure, doar îşi va mări doza de sarcasm şi răutate, fapt care te va face să te urci pe tavan, căci nu vei putea să-i dai replica datorită celor 10 000 de substraturi din cuvinte, precum şi adstraturi, să nu le uităm. Reproşurile lui sunt pe stilul : suficient de bune încât doar deştepţii să râdă şi prostii să se prinda despre ce e vorba.
De asemenea, nu te aştepta la declaraţii spumoase de dragoste, căci el e pamant, făcut din ţărână şi ajuns animal stabil pe copitele sale. Dânsul priveşte drept în fata şi nu are timp să se oprească din drum pentru a-ţi adresa ţie câteva cuvinte "dulci". Nu dragă, în loc sa-ţi spună cât de bine îţi stă în acea rochie şi ce talie de invidiat ai, va claca exprimându-se : "Acea croială în stilul anilor '70 arată de-a dreptul fantastic.". Ţine minte, croiala arată, nu şi tu. Însă iartă-l, el e mai practic din fire, nu se urcă pe norişori pufoşi, că doar e semn fix şi are ca motto : "Mai bine mai târziu, decât devreme.". Se zice că fluturii iubirii la el se plimbă când alţii se plâng de spate şi incheieturi, aşa că dragoste la bătrâneţe să tot fie. Dar cel mai important şi mai important la el e responsabilitatea de care dă dovadă, e singurul dintre toţi domnii zodiacului care va fi decis, clar şi-şi va asuma greşelile, precum şi angajamentele cele mai greu. Aşa că spor la iubit şi ai grijă, până să prinzi capra neagră trebuie să o fugăreşti pe multe stânci !

4. A doua menţiune sau locul patru : Domnul perfecţiune : Fecioară.
Pentru unele domniţe poate reprezenta coşmarul zodiacului sau primul de evitat, dar asta doar pentru că ele sunt slabe de înger şi nu ştiu să accepte o critică (ne)constructivă. Trebuie să recunoaştem, dânsul nu e desprins din poveşti, ci din stoicism. Poţi spune cu mâna pe Biblie că şi-a ratat vocaţia, cea de stoic sau soacră. Însă, iar acum începem să zicem de bine, el din altruismul şi pacea cea de toate zilele pentru lume îţi face observaţie cu privire la ce nu-i făcut corect. Vrea să atingi nivelul, atât fizic cât şi spiritual al perfecţiunii, pe care el normal că-l deţine. Şi dom'le e greu să ajungi la scara pe care e urcat el, căci în primul rând e alunecoasă rau şi n-ai să-l vezi stând pe treapta pe care l-ai observat ultima oară. Va fi tot mai sus şi mai sus, până când Zâna Măseluţă îi va da cu bagheta în cap şi-i va zice să te aştepte un picuţ şi pe tine, că prea ai obosit şi te-ai chinuit să-l ajungi. Iar atunci vine greul, alergatul cu el, ba mai degrabă, târâtul. E posibil să te alegi cu umărul dislocat, dar plăcerea de a-l avea pe cel mai sofiscat dintre domni va fi cel mai bun analgezic. Mai poate fi numit şi domnul indiferent, căci scumpo există doar o cale secretă spre inima lui, iar aceea era scrisă pe o hartie care a fost arsă de domniţele KGBiste, ca să nu ajungem noi la aceşti minunaţi bărbaţi. În prezent, numeroase cercetătoare fac studii referitoare la o posibilă metodă de a-l deţine pe subsemnatul, dar nimic nu e sigur.
Gura lumii spune că acest domn îşi doreşte o iubire pura, nepătată de gelozie, compromisuri şi gesturi extreme, aşa că fiţi fresh şi cat se poate de neatins. Moartea lui sunt femeile misterioase, pentru care are de luptat. Daca reuşiţi să-i atrageţi atenţia sigur va călători într-un balon doar pentru a ajunge în Elveţia, unde se face cea mai bună ciocolată, asta ca să v-o aducă vouă, desigur. Însă mai greu, o fecioară e o fecioară până la urmă. Dacă-i găsiţi călcâiul lui Ahile, daţi-ne şi nouă de veste, restul fetelor care aşteaptă reconstituirea acelea bucăti arse, care deţinea secretul.

3. Bronzul sau premiul trei : Domnul politeţe - Balanţă.
Domnealui e febleţea mea, nu doar pentru că este aer şi suntem fraţi în zodiac, eu fiind gemeni, ci fiindcă are un şarm gata să te lovească în moalele capului şi o politeţe de parca ar fi fost crescut după binecuvântarea Codului Bunelor Maniere. Ceea ce s-a şi întâmplat. El are toate secretele cucerii unei femei, indiferent de natura ei. Ştie cum să trateze o intangibilă, precum şi o jucăuşă, mereu cu acelaşi farmec tipic venusianului autentic. Dacă nu ai aflat încă zodia acelui barbat plin de eleganţă, cu un surâs de copil, cu gropiţe în obraji sau una în bărbie (sigur le are) şi care te topeşte pur şi simplu din gesturi, atunci pariează că-i domnul (dez)echilibrat, pardon Balanţă. Dar fii atentă, el o să ştie când tu il placi, nu mă întreba pe mine cum, căci nici eu nu cunosc prea bine această taină. Însă îţi spun că al şaselea simţ al lui funcţionează mai bine decât celelalte cinci la un loc. Fii indiferentă şi mută-ti mereu privirea de la el în primele zile în care o să-l cunoşti şi o să se întrebe oare de ce eşti aşa rece în preajma lui, cunoscând firea lui ludică de nerezistat, fii prea atentă şi iar o să intre la bănuieli. Oricum vrei s-o dregi, el tot se prinde, pentru că până la urmă are şi motive, doar e un gentleman. După cum spune şi numele zodiei, această făptură e într-o continuă schimbare, acum spre stânga, acum spre dreapta. Dacă ziceam de monsiuer Capricorn că-i place tare rău echilibristica, atunci putem spune de Balanţă că a fost coringet la aşa ceva, precum Enstein. Niciodată, dar chiar niciodată şi vorbesc foarte serios prin niciodată, nu ştie în ce parte să se încline. Se va hotărî în ultimul ceas al ultimul ceas, în momentul în care eşti gata să păşeşti înapoi în casa mamei tale pentru că te-ai săturat de copilăriile lui şi de lipsa de decizie, iar atunci ştii ce ? Vei avea parte de un zâmbet dulceag şi-o mie şi una de declaraţii. Şi mai ştii ce ? Vei ceda. Dar ştii de ce ? Pentru că e imposibil să nu-ţi fie drag, chiar şi în condiţiile menţionate mai sus. În cazul în care faci parte din categoria "inimă de piatră", o să-ţi dea motive (i)logice pentru care vă este mai bine împreună, pentru care el e complet în prezenţa ta, pentru care tu eşti aşa o fraieră că vrei să-i dai papucii. Totuşi, dacă nu merge nici în felul acesta, o să fugă la scara rezemată de casa parinţilor tăi şi-o să-ţi cânte cum poate el mai bine, din tot sufletul lui de (ne)hotărât.
Cunoşti partea bună a lui ? Eu da, căci mă ajută stelele ! Nu o să vrea să te rănească în vecii vecilor, pentru că are un suflet mare şi blând, dar totuşi o va face la un moment dat, tot pentru binele tău, bineînţeles. Iar odată şi odată o să fie într-un echilibru total, mai ceva ca la yoga.
Ţin să te anunţ că din momentul în care s-a decis asupra unei decizii şi e sigur pe ea, greu îl mai abaţi de la drum, de parcă ai zice că e ferm din fire. Schimbarea lui, precum şi înclinarea talerului spre alte domniţe te vor omorî lent şi vicios.

Va urma !

Foyer.

2010-09-27T19:45:00.005+03:00

Tare dor o să-mi fie de chiria asigurată pe blogspot şi tare dor de micuţa mea garsonieră, în care mă obişnuisem să trăiesc, aşa cu toate aromele mele de ceai oriental şi draperiile albe, brodate manual. În curând mă mut dragilor, în două-trei săptămâni o să-mi duc toată agoniseala de mătăsuri într-un apartament pe com. Nici un an nu am de când beau din ceşti albastre pe veranda acestui cămin, dar am decis, plec de aici într-un cartier mai mare, în care pot să am sârmă unde să-mi întind gândurile pudrate cu balsam. Nu fiţi trişti, căci n-am să pierd nicio cutie cu porţelanuri, iar noi o să ne vizităm în continuare, păşind într-un decor la fel de boem. Nu va dispărea nimeni din agenda legată cu dantelă, toţi veţi sta acolo, în aceleaşi locuri pe care le frecventaţi chiar acum, pe aceleaşi canapele înflorate, doar că în alte camere, în altă casă.
Am decis prin vară să-mi schimb căminul, nu pentru că acesta nu-mi mai plăcea de fel. Doar că-mi sunt necesare mai multe încăperi, în care să-mi primesc viitorii amici de serate, un balcon mai spaţios, pe care să-mi citesc revista literară în tihnă şi-o cămăruţă în care să-mi ţin bolurile cu tei măcinat. Acestea fiind spuse, promit să mai agăţ din când în când câte o fotografie pe-un panou. Aveţi grijă de voi !
Cu drag,
Í.

I have something for you.

2010-09-27T14:48:00.006+03:00

Vă promiteam de ceva timp câteva concursuri, iată acum a venit timpul pentru unul. Restul vor urma după ce îmi cumpăr o nouă căsuţă (domeniu), dar despre asta în următorul post.
Premiul constă într-un voucher pentru o consultaţie stomatologică şi sfaturi preventive personalizate, la o clinică privată din Bucureşti. Ştiu, aici este problema şi anume locaţia. În principal e vorba despre unul din acele cupoane de la promoţia "Campanie pentru zambetul tau", desfăşurată de cei de pe siteul feminis.ro. Cum eu n-am ocazia să ajung în capitală prea curând şi cum ar fi păcat să nu fie folosit, m-am gandit să-l ofer unuia dintre cititorii mei. Ce trebuie să faceţi ? Nimic prea greu, doar să-mi arătaţi prin ce mod vreţi voi că meritaţi acest premiu şi că aveţi nevoie de el. Postaţi-mi pe peretele Facebook-ului, îl găsiţi pe categoria din dreapta, câteva cuvinte sau mai multe care să mă determine pe mine să vă ofer voucherul. Am zis să fie ceva uşor şi simplu, aşa că spor la convins ! Aveţi timp până vineri, pe 1 octombrie. Ne auzim curând şi multă baftă !

Later Edit : Nimeni nu s-a chinuit măcar un pic să-mi ceară voucherul, nu am primit nicio rugă cât de simplă, aşa că el rămâne în posesia mea, gata să fie nefolosit. Data viitoare poate nici eu nu voi mai încerca concursuri. Consider că nu era greu şi că nu vă strica să-l aveţi.

P.S : Mulţumesc pentru cele 10 000 de vizite.

A bride in red.

2010-09-21T18:06:00.009+03:00

De mult voiam să scriu despre Anatomia lui Grey, un serial care m-a ţinut ceva vreme în faţa calculatorului şi de la care am învăţat anumiţi termeni, modul în care să reacţionezi în situaţiile de criză, substanţe, dar să nu omitem şi explicaţiile la proceduri.
Au fost şi momente cât se poate de idioate, gen :

- Burke o părăseşte pe Cristina şi câştigă premiul Avery în cardiologie, asta dupa ce-şi pierde total încrederea în instinctul lui de chirurg şi nu poate să-şi controleze bine mâna pentru a opera.

- Criza lui Derek de personalitate după ce intră în moarte clinică soţia domnului cu pistolul.

- Plecarea lui Addison (aia chiar a fost heartbreker, pentru ca Addie era personajul meu preferat. < / 3 )

- Idioţenia lui George de a se arunca în faţa unui autobuz pentru a salva o tipă, sfârşită cu moartea lui.

- Relaţia dintre Alex şi Lexie.

- Indiferenţa lui Izzie.

- Moartea căţelului şi întâlnirile lui Mer cu McVet.

- Ava.

- Triunghiurile amoroase total dubioase.

Însă trecând peste toate acestea şi alte câteva, care probabil n-au fost aşa importante de nu mi le aduc aminte pe moment, eu zic că merită să-l vedeţi, asta pentru următoarele ipostaze/idei/scene/etc. :

- Certificatul de căsătorie format dintr-un bileţel, pe care Mer şi Derek îl lipesc deasupra patului.

- Încercarea stagiarilor de a pune un diagnostic pacientei X (aka Izzie), bolnavă de cancer de piele, care se extinsese la creier.

- Îndepărtarea acelei tumori imense de catre McDreamy şi desenul pe care îl face atunci pe unul dintre pereţii camerei. (superb.)

- Replica "Pick me, choose me, love me." şi "I fell so empty.", care mi se par emblematice.

- Iritaţia lui Addie cu stejar otrăvitor.

- Cererea în căsătorie făcută în lift şi toate acele bileţele şi ecografii lipite.

- Momentul în care Cristina începe să plângă pentru că pierduse sarcina şi Burke stă cu ea în braţe (una dintre puţinele scene pline de sentiment în care Dr. Yang a fost personajul central.).

- Observaţiile strict obiective ale lui Dr. Bailey. (The Nazi)

- Cuplul Callie & Arizona (cultura gay îmi este indiferentă, nu sunt nici pro, dar nici anti, însă ele erau de-a dreptul grozave şi o să fie în continuare.).

- Gestul lui Avery din sala de operaţii, atunci când deconectează aparatul.

- Începutul serialului cu scena din casa lui Mer.

- Bătaia dintre Derek şi Mark. (bff.)

- Lexie şi încercările ei de a se apropia de Mer.

- Conversaţia foarte amuzantă din lift între Addie, Şeful Webber, Mark şi Derek, privind părul vopsit.

- Prima operaţie a lui George, şi într-un lift.

- Excursia băieţilor cu cortul.

- Lenjeria pierdută, gasită şi pusă la avizier.

- restu'.

Serialul revine pe 23 septembrie, în două zile şi promite multe surprize. Eu deja am văzut câteva video-uri de la premiera sezonului şapte şi vă pot spune că e de bine. Nu vă dau detalii, poate nu agreaţi înţelesul cuvântului "spoiler" şi acţiunea în sine. Poze şi secvenţe găsiţi pe tvfanatic.com.

P.S. Numărul maxim de episoade văzute intr-o zi a fost opt. Mai sunt şi alţi fanatici prin preajmă ?!

As simple as possible.

2010-09-01T01:40:00.001+03:00

Zilele trecute am dat de o bentiţă pe care am tot purtat-o prin martie. Era frumuşică foc, în opinia mea şi nu-mi venea să rezist a nu o purta. Destul de simplă, în dungi şi cu o fundiţă mică, nu ieşea prea mult în evidenţă, numai că mie îmi plăcea.
Am şi avut o mică păţanie într-o zi în care o purtam. Pur şi simplu am luat pragul de la uşa liceului în picioare. Ghinion curat, căci sunt doua uşi, una având prag, cealaltă nu. Citind rândul anterior vă daţi seama câtă importanţă am acordat eu acestui detaliu şi cum nu am avut idee ce s-a întâmplat de fapt, până când nu a încercat cineva să mă ridice. Exagerez puţin, ideea de bază constă în faptul că eu tronam în genunchi râzând şi nedându-mi seama de ce am căzut. Fac haz de necaz destul de des şi credeţi-mă, atunci, nu aveam altă opţiune, pe scările liceului erau foarte mulţi cunoscuţi. Trebuia să râd şi eu, să arăt că incidentul nu m-a marcat. Dacă nu mă înşel, cineva a încercat să mă prindă în plină "plonjare", însă distanţa a fost prea mare, iar eu, inconştient, m-am încăpătânat să nu fiu salvată. Să mai precizez că imaginea a fost un adevărat deliciu pentru spectatori ? Aş spune că aţi realizat deja.
Îmi pare tare rău ca micul accesoriu n-a rezistat mai mult de o săptămână. Fratele meu s-a gândit să-i încerce flexibilitatea şi ea doar s-a "despărţit în două". Păcat.
Acum tind să cred că aşa i-a fost sortit. La un moment dat, chiar ultima oară când am avut-o pe cap, la o întrebare mai indiscretă cineva m-a pus, în glumă bineînţeles, să jur pe ea că spun adevărul. Momentul a fost destul de drăguţ la acel timp. Posibil să nu fi fost eu chiar atât de sinceră şi să-mi fi primit pedeaspsa în felul acesta.
Apropo, am revenit în blogosferă. În curând o să organizez un mic concurs, aşa că fiţi pe fază !

Vântul încă îşi mai plimbă mătasea.
Poţi crede că e toamnă ?

Lovely soul.

2010-08-01T21:10:00.008+03:00

E duminică, e întâi august, e ora nouă şi ceva, dar ştiţi ce nu mai e ? Îngrijorarea. Kiba, pisoiul meu, dispăruse. Cel mai probabil ieşise din casă şi cineva il prinsese, căci tare prostuţ era. Stătea cuminte, se lăsa mângăiat de oricine şi răspundea la nume. Acum se plimbă speriat prin cameră şi zgârie uşa, vrea să găseasca o ieşire, iar apoi alta şi tot aşa. Îi e frică de încăperile închise. Îmi păruse rău de el, nu avea mai mult de un an şi ceva. Recunosc că mă ataşasem de felul lui egoist de a fi. Ţin minte că l-am luat prin aprilie, anul trecut. Ploua rău, iar eu n-aveam umbrelă sau vreun ban pentru taxi. Am mers dintr-un capăt în altul al oraşului, cu el în geacă, încercând să mă grăbesc. Colega care se oferise să mi-l dea stătea în partea de Nord-Vest a localitătii, în timp ce eu locuiam în Sud, aşa ca avusesem ceva distanţă de parcurs, aproximativ patruzeci şi cinci de minute pana acasă, într-un ritm alert. Iniţial, postul fusese creat pentru alt rol, voiam să vă rog pe cei dintre voi care sunt din oraşul meu să-mi oferiţi un motănel, dacă aveaţi. M-aş fi simţit tare singură fară un miorlăit lângă tălpi. Însă cum "dragul" meu a apărut acum zece minute, ideea de bază s-a modificat.
Încă ceva, ştiu că am lipsit o vreme, dar am de gând sa ma revin la modul meu obişnuit. O vară cât mai frumoasă, ce a mai rămas din ea ! Ne auzim curând.

Ego.

2010-07-07T21:06:00.007+03:00

Leapşa am "furat-o" de la Rareş. Mi-a plăcut prea mult.

Ce iţi place să faci atât de mult, încât ai plăti pentru asta ?
Să-mi arunc ochii spre ploaia de afară în timp ce cafeaua îşi ridică aburul spre tavan, iar El să-mi spună cat e de nostalgic peisajul.

Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine ?
As lua la picior cat mai multe orase din lume, doar ca sa apara poze cu mine in ele.

Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum ?
Cred, insa primul lucru ar fi sa merg la mare si sa veghez rasaritul.

Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului ?
"Redactorul principal Antena 3 detine acum gruparea media." Si o sa scrie asta in cinsprezece ani.

Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara ?
Ca mi-am dedicat intreaga viata visurilor si-am murit implinindu-le.

Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine ?
"Nu mai esti, ori n-ai fost niciodata. Acum trupul ti-e scrump, iar amintirea veac de citit."

Cand erai mic ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare ?
Aproximativ ce spun si acum, idealurile s-au mai conturat de atunci. Ziceam ca o sa fiu asemeni Escai.

Ce ai face daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi ?
As prinde stelele in mana, doar ca sa mi le asez pret de cateva clipe-n par.

Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine ?
Ca-am vrut din tot sufletul ca parintii lor sa aiba ochii albastri.

Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa iti iei un interviu, care sunt trei intrebari pe care ti le-ai adresa ?
- Daca ai mai avea o viata, ai mai trai-o pe aceasta ?
- Dupa ce lucruri efemere ai alergat ?
- Cat ti-a luat sa-ti dai seama ca iubesti ?

Ce sentimente vrei sa le transmiti celorlalti ?
Ca toti avem un trecut, prezent, viitor si ca trebuie sa nu ne lasam prinsi in niciun cerc al timpului.

Cum vrei sa transmiti ceea ce simti ?
Gesturi, priviri si cuvinte.

Cum te manifesti in prezenta LUI ?
Zambesc mult prea mult.

Ce stil de muzica preferi ?
Cred ca Poets of the fall caracterizeaza totul.

Cand ai vrea sa te casatoresti ?
Cand voi avea suficient curaj sa fac asta.

Cum te-ai nascut(putina imaginatie,te rog!) ?
Iunie se zarea dupa coltul timpului, mergand speriata. Miercuri alerga prin soarele aproape stins de fascinatie, iar doi se imbratisa cu sine insasi, unind un singur suflet, unul nou.

Cum iti doresti sa mori ?
In noapte, cu pulsul incet si-o mana care ma strange si-mi spune sa raman.

Pe cine iubesti ?
Pe ei.

Versurile preferate ?
Could you hold us up if I would drag us down?
Resurrect emotions from our past
N' if they had a king for fools would you wear the crown?
Build us up again and make us last

Scrii poezii ?
Doar proza.

Ne poti arata si noua talentul tau ?
Talent ?! Sa fie. Restul gasiti pe blog.
Si sangele-mi fugea prin vene, de parca-ar fi fost o randunica printre crengi. Iar negrul ochilor mi se impaienjenea, aratandu-mi ca-ntunericul mi-era o calauza buna, departe de acea lumina oarba ce-mi manca din suflet si amor.

Acum,o intrebare mai...personala,ca sa zic asa.Ai vrut vreodata sa te sinucizi?
Poate.

Cat fac 1+1 ?
Eu.

Soare !

2010-06-28T18:45:00.004+03:00

E vacanţă şi se pare că şi "draguţul" meu a cam intrat. O să încerc să scriu mai mult, chiar dacă vă povestesc întâmplări minore. Bucuraţi-vă de soare.

P.S. Gabi, n-am uitat de postarea promisă, aştept să vină august. :d

Capitolul I - Lunile scrise

2010-06-21T22:22:00.005+03:00

Capitolul I – Lunile scrise

Aţi făcut din dragoste o afecere ordinară - Don Juan

Numele meu era Leila. Trăiam ca fotograf, actriţă şi, uneori, damă de companie. Amanţii trecători mă alintau Irine, poate, pentru că acesta-mi era denumirea de scenă, sau să-i spunem, cea din cearceaf. Apropiaţii nu-mi cunoşteau ultima „meserie”, destul de degradantă din privinţa lor, căci nu trăiam din prostituţia de lux. Nu avem orice clienţi şi nici oricâţi. La două săptămâni însoţeam câte un domn la o petrecere privată a unor cluburi de elita, formate în principal din oameni politici, bărbaţi. Conduita spunea să purtăm o mască, să uităm totul până dimineaţă şi să nu ne sărutăm plătitorii, iar noi respectam aceste trei reguli. Voiai sau nu, trebuia să te supui legământului de-a păstra plăcerile, în cuvinte, doar pentru tine. Câteodată, aveai prilejul de-a cunoaşte secrete de stat, pe care, de fapt te prefăceai că nu le-ai auzit. Niciuna din noi nu spunea ce poveste ascundea în interiorul trupului, aparent de fecioară, sau de unde venea. Vorbeam rar, iar atunci disimulam un accent mai bizar. Toate aveam câte un iubit, soţ, copil sau animal de companie. Cunoşteai aceste detalii după modul în care zâmbeam fiecare. Eu tindeam să cred că eram singura norocoasă, nu trebuia să spun nimănui poveşti brodate cu dantelă, ori să concep serate cu prietenele la ceai, căci nu deţineam decât patruzeci şi două de scrisori, mâzgălite de un oarecare bărbat ce mă iubea printr-un colţ întunecat al străzii.
Locuiam într-un apartament micuţ, primit de la un fost client care mă apreciase peste masură, un bătrânel de şaptezeci de ani, care nici măcar nu-mi ceruse să prestez servicii sexuale, ci doar compania şi bunul gust. Stăteam singură şi unicele persoane care alegeau să mă viziteze erau modelele anorexice, pe care le fotografiam frecvent, pentru cine ştie ce revistă de modă. Le îndragisem repede, erau plăcute ca fire, puţin prea retrase, însă ele îndurau o lume, asemeni mie, mult mai brutală. Atâtea bliţuri, pagini din ziare, partide de amor cu designerii, pe mine m-ar fi închis în schizofrenie.
În ziua aceea, când ajunsesem acasă, nu era nimic în cutia de corespondenţă. De o săptămână nu mai primisem nicio scrisoare. Iubitul meu anonim, căci aşa-mi plăcea să-l numesc, obişnuia ca la fiecare două zile să-mi trimită câteva rânduri pe-o coală albastră, împăturită într-un plic de-un alb murdar, acesta la rândul lui, prins c-o pamblică bleu. Îmi plăcea albastrul, iar el intuise acest fapt. Uneori, chiar şi când urma să fie lună plină, alegea să-mi scrie. El spunea că, atunci, oamenii sunt mai singuri şi speriaţi.
Nu ştiam cine putea fi, însă nici nu-mi doream să aflu. Era simplu, dacă aflam, încetam să-l mai iubesc în modul acela copilăresc. Tot iubire se chema, chit că-i atribuiam un cuvânt în plus sau în minus. Aveam multe legături cu oamenii şi, deseori, bărbaţii alegeau să-mi facă avansuri într-un mod elegant şi cat mai misterios. Lucru care nu mă deranja câtuşi de puţin. Mă mândream cu zâmbetul provocator şi mâna ce împingea trupul din faţa mea, într-un mod intangibil, atunci când (nu) eram platită pentru exact opusul.
Bărbaţii din societate nu prea aveau fantezii, mare parte din ei, erau lipsiţi de o oarecare pasiune, ce ar fi trebuit să fie debordantă, privind rangul lor social. Deseori „Masca”, impresarul, încerca să ne ofere clienţi cât mai respectuoşi, care nu aveau pretenţia la o partidă de amor. Faţă de restul proxeneţilor, deşi el nu reprezenta orice dame, păstra o relaţie de amiciţie cu noi. Toate ne aflam acolo din propria dorinţă, el era doar legătura şi persoana ce ne conducea spre elită.
Între plătitori exista mereu o competiţie. Nicolas, domnul pe care îl însoţisem cel mai frecvent, mă alegea datorită modului în care-i purtam noroc la cărţi, spunea el. Mi-aduc aminte că-şi aşeza scaunul în faţa canapelei pe care eram rezemată, iar eu-i spuneam doar atât: „Mizaţi, în principal, pe cartea a treia.”. Şi el mereu făcea astfel, mâna aparţinându-i dânsului. Nu pierduse niciodată, asta până în acea seară, seara în care trebuia să mă aştepte acasă o scrisoare de la iubitul meu anonim, dar care, din păcate, nu sosise şi poate nici nu avea să mai ajungă în mâinile mele.
Nu înţelegeam unde greşisem mutând toate piesele pe tabla de şah, după voia mea. El reprezenta doar un pion ce-mi stătea la îndemână, puteam să-l jertfesc în orice moment, din simpla plăcere. Mă întrebam dacă aştepta, cumva, un răspuns din partea mea? Dacă da, atunci, greşise persoana pe care trebuia s-o admire.
Răbdarea-mi părea să se stingă uşor până la miezul nopţii. Acum era asemeni unui parfum ce înceta să mă mai învăluie, lăsând evidentă doar aroma pielii.
Mă răsuceam printre cearceafuri, deşi ceasul indica ora unsprezece şi şaispreceze minute, noaptea. Prevesteam o viitoare durere de cap, căci plopul de afară nu-mi dădea pace, ciocănea în geamul de la bucătărie cu mare ardoare, iar vântul nu înceta a-l provoca mai tare. Durerea din gât şi starea de nervozitate uşoară ma îndemnau să ard o ţigara din cele rămase. De îndată ce aprinsesem micul viciu, fumul ei şi săgetase rapid aerul, asemeni unei păsări măiestre ce-şi ascundea veşnicia sub aripi.
În spatele vălului gri, formele feţei mi se pierdeau superficial, văzându-se doar ochii de-un verde împăienjenit. Scrumiera, deja plină de atâta praf mort, se rezema, ca şi picând, de colţul mesei triunghiulare pe care o loveam în joacă. Gestul meu continuu, aproape făcea bietul obiect să cadă şi să împrăştie tot scrumul pe covorul vişiniu. Zâmbeam ridicând privirea de jos, evitând a-mi vedea chipul în oglinda din faţa patului. Câteva linii fine işi făcuseră apariţia în colţul zâmbetului pe care-l schiţam uneori, iar asta-mi aducea aminte că timpul nu era majordomul meu, poate doar trăsura în care călătoream mereu şi mereu, în aceleaşi vieţi. Oftasem migdalat, profitând de ocazie pentru a stinge ţigara pe jumatate. Din trufie alegeam să nu le fumez complet.
Afară, strada era ticsită cu bălţi mari şi rar vedeai câte un picior să le evite ori să calce, din neatenţie, prin ele. Era doar prea solitar anotimpul.
Cineva bătuse de două ori la uşa, fugind apoi pe scările denivelate ale blocului.
Tălpiile sale îmi păreau că se aud în continuare, desenând acel mers nesigur şi incoerent, ce avea să fie tipic pentru bărbatul respectiv, bănuiam eu. Ştiam, încă de la primul pas, cine trebuia să fie pe strazi, cine-mi ciocănise grăbit, de parcă soarta nu-i dăduse decât două încercari, iar tot ce-i rămăsese era dispariţia în ultimul moment.
Deschizând uşa, am văzut aşezată pe covoraşul din faţă o foaie de caiet dictando, arsă puţin pe margini şi parfumată cu aceeaşi aromă pe care o purtam şi eu la gât.
Cuvintele aruncate spuneau astfel:

„Scumpa mea,
Iartă-mă că aleg a-ţi scrie aşa tardiv şi că, probabil, îţi frâng somnul din noaptea aceasta tulburătoare.
Ţi-am pus pe-acestă coală, câteva indicii, spre-un „lucru” ce-ţi va aduce scintilaţia din ochi. Urmează-le cu nădejde. La trei blocuri depărtare de locul în care eşti acum, se afla o bancă lângă o masă de piatră. Pe masă ai să găseşti scrisoarea-n care mi-am tipărit iubirea, iar sub bancă, dovada afecţiunii mele incalculabile.
N.”

Scrisul era dezordonat, cel mai probabil, emoţiile puseseră stăpânire pe mâna lui în momentele în care o redactase. Am stat pe loc câteva clipe, timp în care să decid dacă urma sau nu să merg, iar apoi am luat-o la goană prin ploaie. Apartamentul meu era situat la etajul unu şi eu n-aveam mult de coborât.
Afară, ploaia părea să dorească a-şi face apariţia în decorul sobru de noiembrie. Norii se întâlniseră prin înaltul cerului şi discutau zgomotos, ţipând unul la altul. Fulgerul se răsucea şi el, începându-şi baletul şi coborând din piruete, în diferite locaţii ale cartierul, ca şi cum acea mica bucată de pământ era scena lui prăfuită.
Pe alei nu era nimeni, doar în spatele meu câţiva copii fugeau în scările blocului, adăpostindu-se de picături şi râzând de ţinuta mea golaşă.
Ştiu că mi-au trebuit doar câteva minute să ajung în faţa acelui bloc. Şi întradevăr, pe imensul bloc de piatră sculptat sub forma unui pătrat se afla o scrisoare, de data aceasta plicul fiind roz şi funda verde, iar sub bancă un coşulet împletit şi acoperit cu o pătură galbenă. Când am dat la o parte materialul moale, mâinile ude au aruncat câteva picături pe micul ghemotoc de blană ce se afla acolo. Două urechiuşe s-au mişcat şi corpul micuţului suflet s-a strâns şi mai tare, ferindu-se de răceala palmelor mele. Era un pisoi gri vărgat. L-aş fi lăsat acolo, neiubind animalele, dar mieunatul lui speriat mi-a făcut inima miere. Acum era al meu, fostul proprietar considerând că eu aveam să primesc dragostea lui în felul acesta. Probabil l-aş fi jignit dacă-l abandonam acolo.
Ploaia se înteţea văzând cu ochii şi simţind-o lovind pielea. Norii se avântau pe mătasea picurată cu stele, acoperind-o cu-un satin de-o culoare şi mai închisă, izbindu-se unii de alţii ca într-o bătălie pentru tron, cerul.
Am aşezat scrisoarea în coşuleţ şi pisoiul şi-a pus capul pe ea, de parcă acea hârtie i-ar fi dat senzaţia că o să fie în siguranţă. Probabil că îi şi dădea, doar era din partea fostului stăpân, domnul ce alesese să mi-l dăruiasca. Eram curiosă cum putea să-mi explice, în acele rânduri ce se aflau în plic, motivul cadoului său. Înţelegeam de ce alesese să schimbe nuanţa hârtiei şi a fundei, decizia lui reprezenta maturizarea sentimentelor. Rozul pal, împreunat cu verdele pătrunzător simbolizau speranţa pentru o iubire în tăcere. Aştepta un răspuns din partea mea, un gest, astfel încât să-i arăt că-l apreciez măcar puţin, deşi, cred eu, cunoştea prea bine firea mea. Atunci, îmi cerea imposibilul, să doresc necunoscutul, ori asta mi-era cu neputinţă. Necunoscutul nu putea decât să mă cuprindă în jocul lui, ca-ntr-un dans al Drăgaicelor, nelăsându-mi suficientă crezare ca să-i acord sentimente de afecţiune. Nu fusesem clădită într-o aşa manieră.
Motănelul a început să plângă, în felul său. Se părea că ploaia ajunsese şi la el, deşi stătea acoperit. M-am aplecat repede spre coş, să-l ridic pe pisoi, iar el şi-a scos chipul de sub aşternut, fixându-mă cu ochii de-un gri lăptos. Îmi aducea aminte de mama, fapt ce nu-mi făcea plăcere. Deasupra capului meu o bătrânică deschisese geamul adresându-mi-se pe-un ton matern:
- Mamă, nu mai sta în ploaie, Domnul n-o să-ţi mai dea copii.
Am râs în sinea mea şi-am luat-o la fugă cu noul meu prieten, ignorând spusele acelei doamne.
Când am intrat în apartament aerul cald m-a făcut să mă cutremur pentru câteva momente, dându-mi înţepături în tot corpul. Simţeam cum, din loc in loc, stropii deveneau bolduri, învăluindu-mă într-o stare de abandon. Pe masă stăteau aşezate câteva prăjituri cu lapte, m-am gândit că animăluţului au să i se pară bune. L-am luat în braţe şi el s-a strâns la pieptul meu. Tremura, de frica. Sărmanul suflet chinuit.
A refuzat să mănânce când i-am întins o bucăţică de prăjitură, fapt ciudat, căci crema te izbea cu aroma ei. Până şi eu n-aş fi reuşit să spun: „Nu”.
În coş, scrisoarea era pătată de apă, câteva bucăţi din ea se umflaseră ca şi cum erau făcute din blat proaspăt copt. Speram, totuşi că aveam să desluşesc cuvintele prin cerneala întinsă pe alocuri. Rândurile spuneau astfel:

„Draga mea Leila,
Nădăjduiesc din tot abisul meu că ai să mă scapi de povara pe care-o simt. Eşti mâhnită că nu ţi-am pus mai repede câteva fraze pe-o coală, iar asta mă usucă de durere, scumpa mea. Îţi cer iertare într-un mod solemn, întinzându-ţi un suflet în mâinile calde, nu doar al lui Amoré, căci aşa sper că-ai să-l strigi când vrei să-l mângâi, ci şi pe-al meu. Mă pun în faţa ta şi-mi plec ochii pentru verdele zdrenţuit din privire. Am ales a-ţi scrie aşa târziu, lăsându-te pustiită, fără mine şi dorinţa de a te iubi, pentru a vedea dacă-ai să-mi duci dorul. Dar, vezi tu, domniţa mea, într-un târziu am ajuns să-ţi simt eu lipsa. Te-am văzut zilele trecute, părăseai un restaurant. Mi-ai părut singură, de parcă nimeni nu s-ar fi înteresat de edenul sau matca focului din viaţa ta. Cum ţi-e soarta-n teatru?
Zvonurile spun că ai s-o joci pe Julieta în balet. De-aş fi ştiut c-ai crescut într-o astfel de şcoală, atât de subţire în fiinţă, poate te-aş fi înţeles de la început. Aş comite un păcat daca-aş zice că mi-ai părut o făptură blândă, însă undeva departe de acele măşti de argint ce le pictezi în faţa oamenilor, sălăşluieşte tânăra pe care-o iubesc. Ah, de-ar avea cuvântul dragoste şi-un verb. Ştii, iubiri sunt multe, dragoste-i doar una. Încearcă să numeri iubirile şi-ai să poţi, însă dragostea rămâne singură. Acum te las scumpa mea, mă duc să-i vorbesc lui Amor, să-i povestesc de tine, am să-l pregătesc pentru venirea în viaţa ta. Iubeşte-l, dar nu ca pe mine. Promit a-ţi aduce mai des cuvinte îmbibate cu amor.
N. ”

Amoré, în felul acesta dorise să-l numesc, stătea lângă picioarele mele, dormind pe cearceaf. Nu ştiam când ajunsese acolo, ori de unde alesese să se apropie aşa brusc de mine. Era posibil să fie doar obosit şi să tânjească după căldura corpului meu.
L-am cuprins în mâini, era doar un pui, dorind să-l aşez pe o pernă şi-a tresărit la răceala strânsorii mele.
Noaptea-şi întindea mantaua peste geamul meu, lăsând camera în beznă.
- Timpul să dormim, puiule.

Patul cu trei cearceafuri - Prolog

2010-06-12T16:15:00.008+03:00

Patul cu trei cearceafuri

Dragostea pe latineşte se spune “amor”, dar din ea se naşte moartea şi înaintea ei griji care rod, jale, capcane, vicleşuguri, remuşcări. – Don Juan

Prolog

Amoré se plimba agitat prin cameră, legănându-şi capul pe melodia ce izbea pereţii şi revenea în urechiuşele lui ascuţite. Oftam privindu-l, iar el ştia prea bine de ce. Întelegea că Matei nu avea să se mai întoarcă, căci papucii lui de casă nu se mişcaseră dintr-un colţ al holului de patru zile. Seara trecută, de dorul lui, Amoré dormise pe ei, lăsându-mă singură în patul ce-mi părea atât de pustiu în esenţă. Era propriul lui mod de a-mi spune că am greşit, mă punea să înfrunt singurătatea.
Lipsa lui Matei se simţea, deşi tare greu mi-ar fi fost să-i recunosc. Îl dezlegasem de mine şi aţa roşie, ce statuse prinsă de sufletele noastre, alesesem s-o vând în regatul moliilor. Speram, totuşi, că acele creaturi ce-mi ieşeau din suflet sub forma unor şerpi, să nu reprezinte conştientizarea nenorocirii, ci doar o zi în care depresia mă îmbrăţişa.
În bloc se auzeau paşi, poate chiar grăbiţi, urcând scările. Amoré încerca să asculte sunetul lor, ritmul îi era familiar.
Soneria scoase un clinchet fără vlagă, mâna ce o apăsa era trista. Am privit cum ochii micul meu pisoi clipesc nebuneşte, încercând să-mi spună: „S-a întors la tine.”.
Pătura mi-a căzut pe jos şi tot ce-am văzut, în acele câteva secunde în care alergam grabită spre uşa, a fost chipul meu palid şi părul proaspăt tuns. Îl sacrificasem, doar de dragul lui. Îl tăiasem cât mai scurt pentru a-mi arăta, mie, că dragostea lui nu-mi trebuia spiritual, ci doar moral. Astfel îi declaram: „Adio!”.
Degetele persoanei din spatele uşii au mai apăsat o dată butonul ce mă anunţa că cineva mă asteapta dincolo de micul meu apartament. Am deschis încuietoarea şi, subit, două braţe m-au tras spre ele, cuprinzându-mă.
- Ivan, am exclamat eu!

Death cab for cutie - I will follow you into the dark

Te-am prins, ai 17 !

2010-06-09T18:28:00.005+03:00

Waaaa ! De când n-am mai scris pe blog, a trecut aproape o săptămână şi mi-a fost dor de drăguţul meu. N-am chef să explic, de ce, cum, când, pentru cine/ce, prindeţi voi ideea mult mai uşor. Am zis să vă dau un post fresh, neîncărcat de metafore şi epitete mult prea graţioase pentru starea de oboseală pe care o am în corp. Nu prea ar suna bine.
Bine, am făcut 17 ani chiar acum o săptămână. Mă îndrept cu paşi mărunţi spre majorat, but i don't give a shit. O să fiu majoră în 11 luni şi 3 săptămâni, extraordinar dom'le.
Ziua mea a fost macabră, cu litere mari chiar. A trebuit să îndur pe toată lumea (toată lumea care ştia) adresându-mi cele mai (ne)sincere urări de (ne)fericire. Simţeam ca mi se face greaţă, la un moment dat chiar mi s-a facut. Mai mult de 7-8 persoane din cele 50, nu cred că mi-au spus ceva, întradevăr, simţit de ei, poate unii şi-au învăţat discursul de acasă, făcut de alţii.
Revenind. Am primit de la ai mei şi un tort imens de ciocolată. Sincer, mai mare mi-a fost mirarea când l-am văzut pe Vali (a se citi fratele meu de nouă ani) intrând în cameră cu el. Se cam chinuia, ce-i drept. Starea de rau işi alesese o zi greşita, aşa că n-am prea putut să mă bucur de cadoul delicios.
Singura mea salvare din ziua respectivă a fost Lina, scumpa mea Lina, care m-a suportat martiric, glumesc, plângându-mă de acele catasftrofe minore ce-mi stricaseră aniversarea.
Unele persoane ma îndură mai mult decat aş putea s-o fac eu pentru sine.

O melodie de stare de bine.

The bird and the worm.

2010-06-03T22:48:00.004+03:00

Do you remember ?

P.S. Mâine cred că o să vină un post despre ziua mea şi restul chestiilor de genul.

Smells like the roses in June.

2010-06-01T16:47:00.007+03:00

Nu sunt basmul tău, nu sunt nici măcar romanul de dragoste ce-ţi închide carte mulţumindu-te cu-un happy ending, spunându-ţi ce fericiţi au trăit protagoniştii încărcaţi de-o superficialitate boemă. Nu reprezint nici iubiţii care ies din pagini şi sunt creaţi din satin, satin fragil în contact cu realitatea. N-am să fiu în veci nici o piesă de teatru, căci viaţa nu se desfăşoară pe acte, dansând într-o sală prăfuită şi plimbându-te prin debarale cu haine mâncate de molii ce-şi fac cuibul prin colţurile cusăturilor. Scumpule, tot ce vezi la mine e un peisaj de vară, pătat pe alocuri cu nuanţe de agresivitate, auriul acela ce-mi pictează ploapele şi stratul negru ce stă deasupra genelor precum o creangă dreaptă şi inertă. Aşează-mi trandafiri lângă pat şi poate am să te chem la mine. Vino ori stai pe vârfuri !

Love me,
Because I sure as hell love you.

P.S. Doar o zi, and I'll be 17.

Oh no !

2010-05-28T17:15:00.002+03:00

I fuckin' hate this life ! De ce nu puteau Cristina şi Burke să rămână împreună ?!

Let's be skinny !

2010-05-25T16:30:00.003+03:00

Yes, some people say to me : "You're too skinny.", but never a skinny person says that to me, only people who could lose a few pounds say that.

Există pe internet atâtea articole, atâtea poze şi atâtea alea alea, care te învată ca e bine să fii plinuţ, grasuţ, supraponderal, peste masură, whatever, spuneţi-i cum vreţi voi. Ba chiar mai mult, anumiţi creatori de modă s-au gândit să folosească, în prezentări, modele cu ceva kilograme în plus, susţinând că promovează frumuseţea adevărată, reală. Ştiu că la un moment dat Karl Lagerfeld, un renumit creator de modă, principalul designer de la Chanel în prezent, a declarat tăios că el nu susţine, în niciun chip, femeile - citez - "care stau în faţa televizorului şi mănâncă chipsuri, spunând că manechinele sunt prea slabe.".
Personal mi s-ar părea o completă idioţenie să deschid vreo revista şi să văd în faţa ochilor o domnişoara, care nu a avut grijă şi a mâncat extraordinar de mult, iar acum profită şi-şi afişează "şunculiţele" doar pentru că cineva a avut ideea sublimă de a considera că ea reprezintă tipologia unei femei perfecte. Ţin să spun foarte clar că nu promovez anorexia şi dorinţa unor fete de a pierde foarte mult în greutate, mai ales brusc. Atâta timp cât eşti mulţumită de corpul tau şi capabilă să te menţii într-o formă normală şi sănătoasă pentru tine, e perfect, daca nu, tinzi să cazi în cealaltă extremă, depinde de caz. Recunosc, multe tinere aleg să se înfometeze doar pentru a arata în genul acesta. Însă, cum majoritatea populaţiei preferă să dea vina pe exemplele din modă, nimeni nu pricepe că problema anorexiei apare din cauza unei educaţii deficitare. Din moment ce tu eşti permanent stresată de mama/tata/bunica/pisica/gândacul/iubitul pentru trupul tău plinuţ, vei continua să-ţi doreşti să ai unul asemeni lui Ali Michael. (mai sus poza cu ea.)
Nu-i dau prea mult acestui curent, ce încearcă să modifice radical industria modei. În curând vor apărea atâtea cazuri de bulimie, încât vor înceta să mai folosească manechine peste masură.

So high.

De mult s-au dus dragele lalele.

2010-05-24T17:18:00.002+03:00

Am primit o leapşa de la Gabi şi-am decis, de ce nu, s-o onorez cu drag. Priviţi desktopul meu şi minunaţi-vă. ;;)

1 thing 2 do 3 words 4 you. i love u.

And I made myself so easy to love.

2010-05-23T22:45:00.006+03:00

Oh. Eu de când mă ştiu am o boală care se numeşte aşa : "groază de refuz de comunicare". Hell yes ! Nu mă întrebaţi de unde vine, cum s-a instalat, ce a provocat-o, sau alte detalii de acest gen. Dar dacă se spune : "De ce ţi-e frică nu scapi !". Atunci hai să aplicăm această sintagmă şi în viaţa mea. Nu am cerut cine-ştie-ce, vreau doar să ştiu când greşesc. Şi crede-mă, se întamplă de multe ori.

I could love this song just because you love it.

LE : Lina.: si unde vrea sa ajunga cu asta ?
Ask him.

Senzaţia de vineri.

2010-05-21T17:15:00.002+03:00

Oricât m-am chinuit să scap de un sentiment ciudat ce mi-a tot dat târcoale, n-am reuşit. Orice mi se părea că-l intensifică, până şi băncile goale. Şi desi pare bizar, nu pot să-l definesc, pentru că m-a vizitat întâia oară.
Tot ce-a trebuit să înfrunt azi a fost o plictisitoare oră de fizica, ce părea să nu se mai sfârşească, o mulţime de idioţi în oraş şi acum o durere în gât. Poate că toate astea se întâmplă din cauza faptului că n-am unghiile făcute, senzaţia de goliciune de pe ele mă macină şi-mi dă o stare de nelinişte. Lucru ce m-a facut să-mi alung amarul, vărsându-l într-o cutie de bomboane.
Sincer, cred că mă apuc de scris o proza, ceva, am starea necesară. Momentan cărţile de pe noptieră mă mai pot aştepta. N-o să-mi ducă dorul prea mult.

Melodia asta mă linişteşte.

You couldn't find the time to cry.

2010-05-20T16:56:00.002+03:00

Îmi pare rău, dar în privinţa asta nu pot face nimic. E păcat, nu ?!

Nu e vis, e viaţă.

2010-05-19T16:22:00.004+03:00

Mi-aduc aminte că prima oară când m-a întrebat o persoană, în modul acela serios, ce vreau să fiu când mă fac mare am zis doar atât : Vreau să fiu ca Esca ! şi-am zâmbit.
Dorinţa mea s-a conturat în timp, păstrând notele principale şi tot ce-am câştigat pe parcursul copilăriei, a fost mai mult şi mai mult entuziasm. Voiam să cresc odată, să ajung acolo, în locul acela, iar acum simt că nu mai e mult. 2 ani. S-au dus aproape 10 de când tot aştept, ce mai reprezintă aceştia rămaşi ? Poate muncă, cu siguranţă muncă.
Când răspund lumii ce m-am hotărât, primesc un "baftă" spus sincer şi-o încredere ce-mi înconjoară interiorul. O să fiu cine vreau ! Pot, căci voinţă am cel mai mult.
Momentan, am inceput prin a mă înregistra pe forumul facultăţii, apoi vor urma textele, criticile, progresele, pregătirile, emoţiile, admiterea şi intrare. Persoanele apropiate spun că sunt mult prea sigură c-o să-mi croiesc viaţa în felul acesta. Şi recunosc, varianta negativă nu există pentru mine. E tot ce-am vrut, parcă aş fi fost născută pentru asta. Câteodată am impresia că vocea mea capată un alt timbru când vorbesc despre planurile mele.
Mulţi ar zice că-s prea încrezătoare, dar uite ce-mi pasă mie.

O melodie în spirit.

Pagini, pagini şi iar pagini.

2010-05-16T17:39:00.007+03:00

Cărţi, cărţi şi iar cărţi. Câţi nu le iubim şi (nu) ne pierdem timpul citindu-le ?!
Azi am hotărât să vă vorbesc despre o carte, aparent banală, care într-un fel, sau altul, mi-a marcat adolescenţa. Este vorba despre Romanul adolescentului miop. Mulţi ar spune : "Da dom'le, dar nu-i o capodoperă." Total adevarat, nu-i, însa când ai doar 13 ani şi o citeşti, parcă Eliade s-a nascut să scrie acea carte, care într-un mod bizar, îti dă senzaţia că e doar pentru tine. Atunci, pot spune că, am fost de-a dreptul fascinată, acum parcă n-aş mai fi aşa tentată s-o citesc, în cazul în care n-aş fi parcurs-o şi doar subiectul mi-ar fi cunoscut.
In esenţă, romanul este o biografie a lui Eliade, el descriind drumul spre maturitate şi trecerea (ne)liniştită prin liceu. Nu-l recomand persoanelor pasionate de subiecte ce ţin mai mult de verbul "a face" decat de "a simţi". Acestea fiind spuse, povestea e simpluţă şi elegantă, dar brodată cu multe sentimente.

P.S. Vă las un link spre Ştrumfiţa cu eşarfă. Tare m-aş bucura să-l citiţi. Click aici.

You.

2010-05-14T00:56:00.001+03:00

I would love to be a bear and kill your demons.

2010-05-11T17:14:00.004+03:00

Chocolate eyed girl

2010-05-03T19:17:00.002+03:00

10 is the best.

2010-05-03T18:35:00.003+03:00

Am primit o leapsa de la Gabi, pe care, culmea, tocmai acum am vazut-o. Asa ca poftiti cele 10 lucruri care-mi dau un pic de culoare in suflet.

10. Rujul rosu. Stiti voi filmul acela Ruj rosu pentru zile negre ? Aha, chiar ala. Exact acelasi efect il are si la mine. Eu sunt cerul si nimic nu poate sa ma opreasca.
9. Poeziile de N. Stanescu. Are ceva anume, nu-mi pot explica exact. N-a fost decat un "foc de paie", citand o persoana in masura sa-si dea cu parerea, dar mie-mi place rau !
8. Cafeaua. Lumea nu poate exista fara cafea, ganditi-va la oamenii care nu ar putea sa se trezeasca, sau la felul in care ar suna expresia : Hai la un 7up ! ; in loc de : Hai la o cafea ! A doua varianta e cu siguranta mai fancy. Plus ca aroma aceea e imposibil sa nu te fascineze.
7. Camasile. I'm obsessed.
6. Media. Nu pot sa traiesc fara radio, ziare si/sau televizor. E ca si cum nu sunt ancorata in realitate.
5. Lucrurile mici pe care dau o gramada de bani. Mereu ma binedispun si ele reprezinta majoritatea amintirilor dragute.
4. Dulciurile. La 45 de kilograme n-ai zice ca le iubesc asa mult.
3. Cartile. Putine ma fac sa le termin si multe sunt aruncate in raft dupa primele 50-100 de pagini pentru ca nu ma impresioneaza.
2. Muzica. Nu esti om daca nu asculti muzica. Pana si surzii dau play.
1. Ei.* Toti cei care-mi dau acea doza de incredere, dorinta de viata, spuneti-i cum vreti voi, sau numiti-o mai simplu : fericire.

*= ii implica pe toti apropiatii, prietenii, necunoscutii, cititii, vecinii, colegii, etc. care indeplinesc spusele de la punctul 1. Bineinteles + el.

Refresh.

2010-05-03T18:20:00.002+03:00

Ma gandeam zilele trecute sa sterg cateva din postarile de pe blog. Mi se parea ca nu mai fac parte din mine, ca mi-am dezgolit prea mult din suflet si ca am lasat infantilitatea sa se joace cu mine. Si recunosc, inca mai cred cele enumerate putin mai sus. Insa, am decis ca nimic nu se sterge. Am fost ce-am fost, sunt ce trebuie sa fiu. Cresc incontinuu. Maine poate o sa-mi fie prea frica sa recitesc postul asta. Sa speram ca nu.

Flori de cireş.

2010-04-29T17:23:00.005+03:00

Flori de cireş

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam. – N. Stănescu

Stau şi te privesc în albastrul pur ce-mi îneacă simţurile. Burniţa se transformă într-o ploaie ce-ţi spală chipul pe care stă pictată o fericire surdă. Zâmbetul stângaci e felul tău de a-mi spune că nu vrei să-mi dai drumul la mâna şi că ar trebui să rămânem sprijiniţi de acelaşi cireş, înflorit ca atunci. Ştii, şi-acum te văd alergând spre mine în teneşii cu şireturi negre. Erai doar un copil, iar eu eram şi mai copilă.
Mi-aduc aminte că soarele stătea agaţat de cer de parcă l-ar fi prins cineva cu o pioneză transparentă. Cireşii înfloriseră, iar mai ne adora cu razele sale proaspete. Capul meu era rezemat pe umarul tău de fecior şi tu mă priveai cu acel chip părintesc, grijuliu, fardat cu un sentiment patern.
- Victor ce are ? Spusesem eu pe o voce blajină asemeni unei răsuflări.
N-ai ezitat să-mi zambeşti şi mi-ai mângâiat părul în felul în care nici mama nu reuşea.
- Eşti aşa copilă ! Ai râs timid preţ de câteva secunde, atât încât sa nu mă supere gestul. Cunoşteai prea bine inocenţa ce-mi alerga prin vene.
Te-am cuprins de mijloc şi gestul meu te-a surprins de parcă era prima oara când reacţionam în felul acela. Iar tu ai încercat să razbaţi mai departe de figura caldă ce-mi era caracteristică şi să ajungi în înteriorul sufletului meu, însa spiritul tău tânăr nu reuşea să-nţeleagă ce secrete naive ascundea lăuntrul meu.
- Victor, tu câte primăveri ai strâns până acum ? Am îndrăznit eu să te întrerup din visare, ridicând ochii spre tine şi părăsindu-ţi braţele tinere.
- Doar nouă, scumpa mea.
- Şi eu de ce am doar cinci veri ?
- Pentru că eşti mai mică decat mine. Ai spus tu pe un ton aproape spart, trist.
Cuvintele tale m-au făcut să-mi încreţesc fruntea în modul acela infantil si supăracios, dar tu mi-ai sărutat obrajii si culoarea rozelor s-a aşezat pe ei.
- Ai să mă iubeşti toate primăverile tale ? Ochii mi s-au înmuiat şi am intors capul departe de tine, nu voiam să mă vezi aşa slabă de înger.
- Sigur ca da. De când m-am născut, aşteptam venirea ta pe lumea.
- Daria o să-l iubeasca mereu pe Victor.
Ai căutat ceva în buzunarul camaşii în carouri şi de-acolo ai scos un medalion argintit pe care mi l-ai întins. Lănţişorul era puţin cam lunguţ, însa ce stătea prins de el conta cel mai mult.
- Desfă-l ! M-ai îndemnat tu înmânândundu-mi bijuteria.
Am încercat cu degetele firave să-l deschid, dar medalionul părea să mi se opună.
- Daria nu poate, e prea mică. Poţi să razi de ea, dacă vrei. Şi un oftat mi-a scăpat fără să bag de seamă.
- Vrei să te ajut ?
N-am avut timp decât să gândesc că „da”, căci mâinile tale le-au cuprins pe ale mele şi am deschis, împreună, micul obiect preţios. În interior, pe cei doi pereţi ai medalionul stăteau lipite pozele noastre. Nu ştiam nici când ţi-l dăduse bunica ta, căci al ei fusese, nici când avusesei timp să lipeşti fotografiile acolo. Toate după-amiezile le petreceai cu mine, doar câteodată plecai la bucătarie pentru nuci, lăsându-mă sa te aştept pe iarba din curtea casei. Însă, întotdeauna nu întarziai să apari exact când te doream lânga mine.
Acum privesc irişii tai albaştrii şi-mi dau seama că sunt mai frumoşi decat toate nuanţele de culoare pe care le încercasem în desenele mele.
Ploaia s-a oprit, soarele se avânta dincolo nori, iar Sophie cântă liniştită în leagăn, în timp ce pe noi ne mângâie petale de cireş,

http://www.youtube.com/watch?v=ATGF1wGq0-0

Scrisorile cu funda.

2010-04-27T22:58:00.005+03:00

Ieri am primit scrisoarea ta, micul meu iubit. Iarta-ma ca-ti spun iubit. Insa, poate te iubesc. Te intrebi de ce ? N-am sa stiu vreodata sa-ti spun. Te iubesc din scrisori, prin scrisori, pentru scrisori. Scrisori ce-mi poarta parfumul, scrisori legate cu fundite roze, rozul acela primavaratec, rozul declaratiilor tale.
Stii, iti tin toate amintirile intr-un cufar captusit cu o imitatie de catifea si nu incetez ca noaptea la ora trei sa-l deschid si sa-mi arunc privirea pe hartiile colorate cu scrisul tau de fizician. Si nu inteleg cum de nu mi te arati. Ai atata suflet, incat de cinci luni imi trimiti in fiecare miercuri cate un colet.
Miercurea cand ajung acasa, Amore sta si doarme pe acel pachet, mieunand cand usa scartie, de parca mi-ar spune : "Dragostea iar iti scrie, citeste-mi si mie."
Iar eu ii citesc. Pentru ca si el te iubeste si ti-a prins dragul.
Saptamana viitoare ce-ai sa-mi mai trimiti, povesti cu ceai si aburi de dor ?
Am sa le astept pe toate si poate intr-o zi te voi cauta la posta, uitandu-ma dupa tine.

Iertati haosul din idei si incoerenta caracteristica, insa am vrut s-o postez si aici. Astept opinii.

http://www.youtube.com/watch?v=0JVUaHJcZp4

3 Days.

2010-04-27T19:51:00.003+03:00

Ma-ta e tot femeie.

2010-04-19T22:59:00.002+03:00

Sa le dea cineva un premiu pentru cei mai idioti barbati posibili ! Cum dai sa citesti ceva pe un blog masculin, hop, ori nimeristi un post in care sunt pur si simplu imbecili si se mira cum sa jigneasca, in cuvinte cat mai "simpatice, o femeie. Ori, dupa ce tipul ti se pare interesant si urmaresti ce mai scrie, apare, dupa cateva zile/saptamani, unul in genul descris mai sus. Daca e sa ma intrebati pe mine, vine de la educatie. Adica, tu, te vezi pe tine specimen nevoluat si comentezi ?! Ha.
Frate, ori am eu o problema cu acest tip de "descrieri" ori toate femeile sunt cum zic ei acolo ! Si eu sigur nu am o problema. Recunoastem - de ce n-am face-o ? - exista si necizelate carora ar trebui sa li se ia dreptul numit "femeie". Insa e aceeasi discutie si in cealalta latura.
Nu sunt feminista, iar asta nu-i un atac la ce am citit in ultima vreme. Doar sustin cuvantul respect.

http://www.youtube.com/watch?v=6U6MccGvmWc

P.S. Ati observat ca nu toti barbatii arata bine cu barba ? :d

You have courage !

2010-04-17T02:10:00.003+03:00

The Sunshine Award.

2010-04-17T01:35:00.009+03:00

Nu aveam idee ca oamenii apreciaza intr-o anumita masura blogul meu, insa, acum am de ce sa fiu constienta. Ok. Sa va spun cum stau lucrurile. Domnisoara Edain - eu, asa o sa-mi schimb numele, cred - a primit un premiu de la Gabi - caruia ii multumesc frumos - pentru postarile si lunile petrecute prin blogosfera mohorata. Din cunoscuti si cititi, am decis sa-l ofer urmatorilor : Lina, Nico, Ashes, Laura, Gabi (desi eu de la el l-a primit), Cristi, Irina, Ion (care presimt ca o sa i se para o porcarie), Bloody Mary, Lady Morphine, Jhony, Copila si Domnisoara Babacilu. Maine ii anunt pentru premii, acum mi-e groaznic de somn. :">
10 'Lucruri' care-mi plac : Eu; El; Ele; Poeziile; Muzica; Toamna; Bucurestiul; Rujul rosu; Scrisul; weheartit.com.

Fluturel.

2010-04-17T01:16:00.008+03:00

Dupa ce-mi promisesem ca n-o sa mai cumpar nimic handmade, pentru ca am fost pur si simplu ingrozita de ce porcarii am vazut, se pare ca a sosit momentul sa schimb "placa".
Zilele trecute, bantuiam eu, asa frumos, pe weheartit.com. Si cand, deodata ce vad ? Un fluturel superb. Dau heart la imagine, intru sa vad linkul, de acolo ma deplasez pe site-ul respectiv si ajung aici. A fost dragoste la prima vedere, nopti intregi am tot privit tavanul, intrebandu-ma : "ce sa fac ?".
Decizia a fost luata si in curand, acea superbitate va ajunge in manutele mele. :">
Cu ocazia asta vreau sa va arat micul spatiu al Domnisoarei Babacilu, un magazin cu povesti pentru fiinte gratioase cu spirit nobil si drag de lucruri frumoase. Sper s-o vizitati si daca pofteste iubirea voastra pentru frumos, sa achizitionati ceva. Ar fi pacat, pentru ca bijuteriile sunt unicate si lucrate foarte atent, cu bun gust.
Deasemenea, pe site mai sunt multi asemeni ei.

P.S. Acest post nu e o reclama, ci doar o recomandare. Have fun. :d
P.S.S. Imaginea este (c) Domnisoara Babacilu.

Biscuiti cu stil !

2010-04-17T01:08:00.004+03:00

Tin sa spun ca ador reclamele la Cremita, mi se pare atat de dragute.

P.S. Si intradevar au biscutii fragezi si crema mai buna. Cremita iti tine de dulce, nu de postari pe blog.

Eu nu plec din cutiuta ta de sentimente.

2010-04-17T00:45:00.004+03:00

Acum doua zile, Lina m-a facut sa constientizez ceva. Stati linistiti, nu-i nimic de rau, pentru cateva persoane, bineinteles. Treaba e subiectiva. La un moment dat imi zice ca nu prea vorbesc despre El, nu povestesc, nu dau detalii, parca as tine totul pentru mine. Normal ca atunci am facut conexiunile cu ce citisem, de curand, pe un site de astrologie. Nu cred ca are rost sa citez textul, pentru ca, cel mai probabil, nici nu o sa va aruncati ochii pe el. Sunt convinsa ca multi dintre voi nu cred in horoscop. Ceea ce nu e condamnabil, ba chiar deloc. Iar eu pe unii ii inteleg, pentru ca la 6, 7 miliarde de oamenii e imposibil sa existe doar 12 tipologii umane. Insa, cum mie, in mare parte mi se potrivesc caracteristicile zodiei mele (gemeni), nu-mi ramane decat sa am convingerea ca nu e doar imaginatia unor persoane ce se cred astrologi.
Intorcandu-ma la ideea principala a postului. Recunosc, pana sa-mi zica Lina cele mai sus precizate, sus de tot, nu acordasem atentie acetui fapt. Insa "lucrurile", s-au accentuat ieri, cand o alta persoana a remarcat ca nu vorbesc cu o pasiune covarsitoare, genul acela de sentiment ce sta la granita dintre adoratie si nesuferinta. Daca e sa ma intrebati pe mine, amandoua au dreptate. Insa, pasiunea, in viziunea unui chip adolescentin, ca al meu, e un sentiment greu de controlat, ce inevitabil duce la ura. Asa ca ma voi rezuma sa spun ca nu vreau sa fiu altruista cand vine vorba de El.
Multi dintre voi, sunteti tentati sa priviti partea negativa - care senzational, nici nu exista - a postului. Cum probabil, o va face si El. Da, imi citeste blogul.
Dar eu nu vad situatia asa, in niciun caz. Probabil, nu cunoasteti sentimentul de : "Nu vreau sa-mi impart cu nimeni fericirea.". Ok, atunci pot declara, ca de ceva vreme, El e ceea ce se poate spune fericire. :)

Este un lucru serios atunci cand Gemenii incep sa aiba rabdare, sa faca compromisuri si sa gaseasca scuze pentru orice defect al partenerului.

Ok.

2010-04-14T20:39:00.005+03:00

Stiti ? Lumea si-n general, majoritatea cunostiintelor, ma intreaba de ce nu mai scriu pe blog ? Am patit ceva, trec print-o perioada mai grea, l-am abandonat cumva ? Nu e nimic din cele mentionate mai sus, sincer. Spun asta, in cazul, in care ii intereseaza pe cei care ma citesc. Si din cate-am vazut, vizitele au tot continuat, desi eu n-am incercat, macar, sa promovez ultimele articole ori, chiar, blogul in sine. In principal e de inteles faptul ca sunt ok. (Facand o mica paranteza, asta pentru ca e aproape imposibil sa nu-mi aduc aminte. Sunt constienta ca am spus de curand ca nu voi mai folosi vreo expresie care sa contina cuvantul "ok". Trebuia mentionat. Poate datorita faptului ca persoana careia i-am zis o sa zambeasca. :">)
Intorcandu-ma la ce spuneam mai sus, ori poate incetand a mai da atatea explicatii, promit ca o sa am mai multa grija de micul meu "caietel" virtual.

P.S. Chiar la tine ma refeream. Asa ca nu ezita sa-mi zambesti doar mine in felul acela.

Caldura era in ochii sai.

2010-04-11T01:11:00.003+03:00

Nu vreau sa plece. Vreau sa stea aici cu mine, chiar aici.
P.S. N-am murit, am fost doar prea fericita ca sa-mi mai pese de altceva in afara de noi.

Timpul insemn eu.

2010-04-04T01:32:00.007+03:00

Prima si ultima oara cand am vazut o stea cazand, iar acum imi doresc sa anulez dorinta. Se poate ? Pentru ca sunt dispusa, din tot sufletul, spiritul si toata credinta si increderea mea. Vreau sa dispara. Dar de ce ti-e frica nu poti sa fugi, caci e asemeni unei umbre. Se lipeste de fiinta ta, pana ajunge sa-ti devoreze increderea, increderea ca o poti ucide. Si-atunci, incepe ea sa te ucida pe tine.
Dar, vedeti, cat egoism pe noi oamenii. Ne punem dorinte cand lumini mor. Mor si se prabusesc, iar noi ne bucuram de disparitia lor. De parca am fi la un carnaval funebru, ori suntem.
Radem, zambim, plangem. Pana si taximetristii se uita la chipul nostru cu o anumita compasiune. Suntem de ceara, suntem fara vlaga. Suntem mai departe decat cerul.

Cautam liniste, dar am primit haos si l-am iubit.
Cautam speranta, dar am primit putere ce m-a adorat.
Cautam prieteni, dar am primit sufletul pereche.
Cautam iubire si mi s-a dat doar joc.
Acum, ce-am sa mai caut ? Spune-mi tu.
Eu, doar o copila plapanda cu parul de ciocolata si vointa ruginita.

http://www.youtube.com/watch?v=ShO6KKaEoZQ

Judeca-ma !

2010-04-03T00:34:00.002+03:00

De doua zile plang pe melodia asta.

http://www.youtube.com/watch#!v=u7qX22rS588

I find the map and draw a straight line
Over rivers, farms, and state lines
The distance from 'A' to where you'd be
It's only finger-lengths that I see
I touch the place where I'd find your face
My finger in creases of distant dark places

I hang my coat up in the first bar
There is no peace that I've found so far
The laughter penetrates my silence
As drunken men find flaws in science

Their words mostly noises
Ghosts with just voices
Your words in my memory
Are like music to me

I'm miles from where you are,
I lay down on the cold ground
I, I pray that something picks me up
And sets me down in your warm arms

After I have travelled so far
We'd set the fire to the third bar
We'd share each other like an island
Until exhausted, close our eyelids
And dreaming, pick up from
The last place we left off
Your soft skin is weeping
A joy you can't keep in

I'm miles from where you are,
I lay down on the cold ground
And I, I pray that something picks me up
and sets me down in your warm arms

P.S. Stii de ce ? Pentru ca se vede in obrajii tai palizi.

E Aprilie, sunt si filme.

2010-04-01T16:58:00.014+03:00

Daca tot e vacanta, mi-am propus sa vad cateva filme. Unele dintre ele mi-au fost recomande, de altele am auzit eu si in fine. Am decis sa va arat si voua, sper sa va placa, pentru ca eu de primele 3 am fost pur si simplu fascinata, numai ce-am vazut din trailer si imagini. :)

P.S. Daca aveti ceva recomandari, sunt dispusa sa va ascult. See you soon.

An education.

În peisajul Angliei anilor 1960, Jenny, o elevă de 16 ani cu un viitor strălucit în faţă, este bulversată de apariţia unui bărbat rafinat şi misterios. Deşi noul ei pretendent, David (Peter Sarsgaard), este cu mult mai în vârstă, acesta se face repede plăcut de către părinţii ei rigizi şi îi dezvăluie tinerei o lume a distracţiei şi plăcerilor. Atrasă fiind de lux, excursii romantice şi viaţa de noapte, Jenny este tentată să renunţe la visul unei educaţii la Oxford şi se dedică total relaţiei cu David. Încurajată şi de părinţi, care îşi doresc foarte mult să o vadă măritată, în final Jenny renunţă definitiv la şcoală, neştiind cât de fragilă este de fapt realitatea unei vieţi cu David.

Trailer.

Bright Star.

Londra. 1818. Intre poetul de 23 de ani, John Keats si vecina lui, Fanny Brawne incepe o poveste de dragoste care va fi curmata de moartea prematura a lui Keats, la 25 de ani. Relatia lor incepe cu greu; el nu e interesat de studiile ei in domeniul artei vestimentare, iar ea complet rece la orice manifestare literara. Ei sunt apropiati de un eveniment nefericit- boala grava a fratelui lui Keats, pe care Fanny a incercat sa-l trateze. In semn de multumire, John o invata pe tanara poezie. Pana cand mama fetei si anturajul poetului si-au dat seama de relatia celor doi, intre ei era o legatura indestructibila. Iubirea pentru Fanny s-a dovedit o experienta inspirationala pentru poet, care scrie intr-un poem ca "aveam impresia ca ne dizolvam". Iubirea lor e din ce in ce mai puternica, in ciuda tuturor opozantilor.
Trailer.

Dear John.

Acest film, in regia lui Lasse Hallstrom, spune povestea unui tanar soldat care se indragosteste de o studenta idealista. Intr-o vacanta de primavara, Savannah Curtis il intalneste pe John Tyree, aflat intr-o scurta permisie. Pentru personajul lui Chaning Tatum, momentul intalnirii reprezinta dragoste la prima vedere. In urmatorii sapte ani cei doi corespondeaza intens, scrisorile lui Savannah (Amanda Seyfried) insemnand pentru tanarul soldat mai mult decat niste simple gesturi romantice, caci la fiecare misiune periculoasa acesta reuseste sa-si mentina echilibrul pishic tocmai cu ajutorul acestori dovezi de dragoste. Insa aceasta indelungata corespondenta are consecinte pe care niciunul dintre cei doi tineri nu le prevede.

Trailer.

The Reader.

Atunci cand adolescentul de 15 ani Michael Berg se imbolnaveste de scarlatina si se prabuseste pe strada, este salvat si condus pana acasa de catre Hanna Schmitz, o femeie misterioasa de doua ori mai in varsta decat el. Dupa ce intra in convalescenta, tanarul o cauta pe straina ca sa ii multumeasca pentru ajutorul acordat si intre cei doi incepe o aventura amoroasa pasionala si intensa, care se termina brusc in momentul in care Hanna dispare fara nici o explicatie din viata lui Michael.
Opt ani mai tarziu, in Germania de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, Michael Berg - devenit student la drept si urmarind cu interes procesele nazistilor acuzati de crime de razboi - o reintalneste in imprejurari extrem de diferite pe fosta lui iubita, care i-a frant inima si l-a parasit intr-o stare de confuzie totala. Acum Hanna Schmitz este judecata pentru o crima hidoasa si, intrucat refuza sa se apere la proces, Michael incepe sa suspecteze faptul ca femeia pe care a iubit-o cu aproximativ o decada in urma ascunde un secret pe care il considera mai rusinos chiar si decat crima.
Trailer.

The lovely Bones.

Pornind de la un scenariu scris de Jackson & Fran Walsh & Philippa Boyens, “Din Raiul meu” (The Lovely Bones) este povestea unei fete de numai 14 ani, Susie Salmon (Saoirse Ronan), ucisă cu sălbăticie de un criminal rămas nedescoperit.Acum, fata e prinsă între cele două lumi – nu e nici în viaţă, dar nici nu a plecat definitiv, şi veghează din Raiul ei personal pentru ca familia ei să nu mai sufere, încercând să-i ajute pe cei dragi rămaşi în urma ei să-l găsească pe cel care a ucis-o, dar şi să-şi regăsească liniştea pierdută odată cu această tragedie.
Trailer.

The time traveler's wife.

Bazata pe romanul omonim al autoarei Audrey Niffenegger, drama "The time traveler's wife" urmareste povestea pasionala de iubire ce transcende timpul dintre un bibliotecar din Chicago pe nume Henry De Tamble si o artista pe nume Clare Abshire. Henry De Tamble sufera de o anomalie genetica rara din pricina careia calatoreste involuntar prin timp atunci cand este foarte surescitat nervos. Desi stie despre maladia genetica cu care a fost diagnosticat barbatul pe care il iubeste, Clare Abshire isi asuma riscul de a se casatori cu el, fiind pregatita in permanenta sa se confrunte cu disparitiile bruste si indelungate ale lui Henry si cu aparitiile intempestive ale acestuia in viata ei. Intrucat se cunosc de la varsta de 6 ani, cei doi tineri lupta sa iasa din capcana perfida a timpului si sa isi construiasca o relatie amoroasa stabila.
Trailer.

Chéri

Drama romantica "Cheri" are o actiune plasata in Parisul anilor '20, acolo unde faimoasa si bogata curtezana Madame Peloux il trimite pe rasfatatul ei fiu Cheri la o colega prostituata pe nume Lea de Lonval cu scopul de a-l initia in tainele iubirii si sexualitatii si de a-i oferi o educatie sexuala necesara oricarui barbat adult. Numai ca intre Cheri si Lea se infiripa o relatie amoroasa puternica care dureaza timp de sase ani, legatura lor de dragoste primind o grea lovitura si ajungand la final in momentul in care baiatul este fortat sa se casatoreasca cu o tanara instarita. Nefiind capabil sa o uite pe femeia mult mai in varsta decat el careia i-a daruit sufletul si cu care a impartasit clipe de pasiune atat de frumoase, Cheri se retrage intr-un univers interior dominat de fantezii.
Trailer.

Imagini : www.weheartit.com
Descriere : www.cinemagia.ro; www.cinemarx.ro

Cuplu - Ana Blandiana.

2010-03-28T00:23:00.001+02:00

Unii te vad numai pe tine
Altii ma vad numai pe mine
Ne suprapunem atat de perfect
Incat nimeni nu ne poate zari deodata
Si nimeni nu indrazneste sa locuiasca pe muchia
De unde putem fi vazuti amandoi.
Tu vezi numai luna,
Eu vad numai soarele,
Tu duci dorul soarelui
Eu duc dorul lunii,
Stam spate in spate,
Oasele noastre s-au unit,
Sangele duce zvonuri,
De la o inima la alta.
Cum esti ?
Daca ridic bratul,
Si-l intind mult inapoi,
Iti descopar clavicula dulce
Si, urcand, degetele iti ating,
Sfintele buze,
Apoi brusc se intorc si-mi strivesc
Pana la sange gura.
Cum suntem ?
Avem patru brate sa ne aparam
Dar eu pot sa lovesc numai dusmaul din fata mea.
Si tu numai dusmanul din fata ta,
Avem patru piciore sa alergam,
Dar tu poti fugi numai in partea ta
Si eu numai in cealalta parte.
Orice pas este o lupta pe viata si pe moarte.
Suntem egali ?
Vom muri deodata sau unul va purta,
Inca o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el,
Si molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte ?
Sau poate nici nu va muri intreg
Si va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiata de vecie,
Cat o cocoasa,
Cat un neg-
Oh, numai noi cunoastem dorul
De-a ne putea privi in ochi,
Si-a intelege astfel totul,
Dar stam spate in spate
Crescuti ca doua crengi,
Si daca unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singura privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls,
Insangerat, infrigurat,
Al celuilalt.

Sursa.

Blame it on my childish smile ♥

2010-03-27T21:19:00.005+02:00

Ma simt atat de linistita si calma, incat nici n-am chef sa scriu pe blog.

P.S. Pacat ca nu m-am ridicat pe varfuri. Azi chiar a fost o zi frumoasa, atata soare, adus de el, desi rasare la comanda mea. Stii prea bine ce inseamna sa-ti comentez ochii schimbatori.

Copila, ai un dar morbid de a distruge totul.

2010-03-26T23:05:00.005+02:00

Sangele ti s-a uscat pe talpi si eu ma uit ingrozit in urma ta. Tot ce vad sunt balti de culoare rosiatica si foc. Parca singurul tau scop e sa pleci triumfatoare, lasand satele sa arda sub furia ta.

M-am intors, pregatita sa-mi recapat coroana.

http://www.youtube.com/watch?v=YqkrwvSvXMg

Hug me.

2010-03-25T22:29:00.001+02:00

Come lay in bed with me.

http://www.youtube.com/watch?v=0u4_qg3WFjI

Şi ia spune-mi, ai plâns pentru mine ?

2010-03-22T22:50:00.003+02:00

Ce-ar fi regina neagra fara sarmanii pioni cazuti la datorie, in drumul ei spre regele alb ?

Who are you to make me feel so good ?

2010-03-18T22:45:00.003+02:00

Mi-a placut faza cu sunatul la patru dimineata, avand ceva alcool la "bord". Enjoy it.
See you soon.

P.S. Some love stories are just a few voices in a telephone talk.

Cum să faci o fată fericită !

2010-03-14T18:28:00.005+02:00

De la un timp, umbla in blogosfera un fel de "decalog", gen : "Cum sa faci o fata fericita.". Iar eu, cum tin atat de mult la voi, m-am gandit sa va explic acele "porunci", asta ca sa nu (mai) dati gres cu fetele.

1. Tell her she is beautiful. She may deny she is, but she loves to hear it from you anyway.
Adevarul e ca nicio fata n-o sa-ti spuna vreodata cat de frumoasa se considera, asta in cazul in care se considera. Asteapta ca tu, reprezentatul sexului tare sa-i spui, cat mai des posibil. Bine, dar sa nu exageram, pentru ca daca o sa-ti treaca prin cap sa inlocuiesti "salut" cu "salut frumoasa mea", o sa-ti arunce o privire gen : "esti atat de siropos."
2. Hold her hand at any moment, even if it's just for a second.
Da, asta tine mai mult de tine si de posibila ta jena de a te afisa cu ea de mana. Ei sunt sigura ca i-ar placea.
3. Hug her from behind, like when she is just standing there.
O singura chestie e de precizat, ar fi bine sa n-o iei prin surprindere, caci s-ar putea sa faca un gest necugetat, cum ar fi sa sara la 5 pasi departare de tine, sau o lovitura, asa, din dragoste.
4. Leave her voice messages to wake up to.
Cred ca ar fi destul de funny sa se trezeasca cu vocea ta, insa pentru orice eventualitate, spune-i inainte ca planuiesti sa te inregistrezi, spunand ceva, si sa-i setezi ca ton pentru alarma.
5. Wrestle with her.
Fetelor le place sa se bata si daca wresling inseamna s-o lasi pe ea sa castige si tu doar sa te aperi, atunci e perfect.
6. Don't go hang out with your ex or another girl that is crushin' on you when shes not with you.
Intotdeauna, dar intotdeauna sa respecti regula nr. 6 pentru ca nu ne place sa ne stim potentialele rivale in preajma voastra. Si asta pentru ca ne gandim la binele vostru, bineinteles.
7. If you are talking to another girl, when you're done talking, walk over and hug her and kiss her.
Asta a fost nice rau. Da, intradevar. E ca si cum ai spune : "uite, sunt luat, nu mai visa la mine."
8. Write her notes or call her just to say "hi".
Apreciem gesturile mici mai mult decat ati putea crede.
9. Introduce her to your friends, as your girlfriend.
Asta vine de la sine, nici nu trebuie s-o comentez.
10. Play with her hair.
Numai daca te lasa, unele fete au fixatie care spune asa : "nimeni nu-mi atinge parul."
Asa ca daca dupa ce i-ai cuprins o suvita intre degete, s-a strambat la tine, e semn ca nu trebuie sa mai pui mana.
11. Pick her up and flirt with her.
Cu cat esti mai spontan si atent cu ea, cu atat e mai bine.
12. Get upset if another guy touches her and she doesn't like it.
Ai fi chiar prost sa nu te enervezi daca cineva o supara, pana la urma ai si tu orgoliul tau. Sau nu-l ai ?!
13. Make her laugh.
Atat timp cat nu faci glume pe seama ei. Mai bine nu mai spui nimic amuzant, decat ceva ce are legatura cu ea. E ca si cum vulcanul ar erupe si te-ai duce sa imbratisezi lava. Dureros, nu ?
14. Let her fall asleep in your arms.
Dar ai grija sa nu adorma de plictiseala, de la cat te chinui sa-i explici ce gol nu poate marca Chivu pentru ca are capul spart.
15. If she's mad at you, kiss her.
De acord.
16. If you care about her, then TELL HER.
Daca nu-i spui, e ca si cum nu ti-ar pasa. E logic.
17. Every guy should give their girl 3 things:
a) STUFFED ANIMAL(she'll hug it every time she goes to sleep),
b) JEWELRY (she'll treasure it forever),
c) one of his T-SHIRTS(she'll most likely wear it to bed)
Trecem peste punctul a, nu prea pretuim noi asa mult chestiile pe care se pune praful. Legat de bijuterii, nu am ce spune, doar ca daca purtam accesoriul daruit de voi e pentru ca ne place si ne aduce aminte de voi. Iar tricoul, cine n-ar vrea sa doarma in tricoul iubitului ?
E ca mitul acela american, cand o tipa dupa o noapte petrecuta cu el, o vezi aparand in camasa/bluza lui.
18. Treat her the same around your friends as you do when you're alone.
Nu prea e recomandat sa iesi cu ea si gasca ta de prieteni, o sa se simta in plus si tovarasii tai sigur o sa faca afirmatii dubioase.
19. Look her in the eyes and smile.
Asta e, cu siguranta, un semn c-o apreciez.
20. Hang out with her on weekends.
Weekendurile sunt misto, weekendurile cu iubitii sunt si mai tari.
21.Kiss her in the rain.
In cazul in care ploua. Probabil, o sa i se para ca esti un romantic incurabil.
22. Listen to her when she talks to you.
Daca n-o asculti, inseamna ca mama ta n-a stiut sa te educe, e ceva de bun-simt.
23. Remember her birthday and get her something, even if its simple and inexpensive, it came from YOU.
In esenta nu prea conteaza cadoul ci semnificatia lui. In loc de un urs mare si mult prea roz, ai putea sa te chinui sa scrii pe un cearceaf un mesaj dragut si sa-l pui undeva la vedere.
24. When she gives you a present on your birthday, Christmas, or just whenever, take it and tell her you love it, even if you don't.
Dar ca sa eviti orice situatie de genul, fii atent cand o sa incerce sa afle cam ce-ti place, ori ce ai vrea sa primesti, etc.
25. Always call her when you say you will.
Daca spui ceva, respecta, daca nu poti sa respecti, nu mai spune.
26. Give her what she wants, as long as it's reasonable !
N-am idee ce ar putea sa-si doreasca, insa, nu te stramba daca vrea sa-ti ciufuleasca parul, ori sa-ti ciupeasca obrajii. Girls are girls.
P.S. S-ar putea sa-ti ceara punctul c) de la nr. 17. Fii dragut si da-i unul, de preferat unul in care sa arate si ea bine.
27. Recognize the small things, they usually mean the most.
Nu-ti fie teama sa-i spui ca ai pierdut Cd-ul ei cu formatia preferata, sau vreo chestie daruita de ea, o sa aprecieze ca ai avut curaj sa recunosti. Bine, daca din vina ta, o masina i-a calcat catelul/pisica/porcusorul/papagalul/gandacul, mai bine ii zici ca a fugit singur si faci puppy eyes.
28. Don't flirt with her friends or your friends that are girls.
Idem 6.
29. DON'T FORCE HER TO DO ANYTHING !
E ca si cum ti-ai forta mama sa defileze dezbracata pe strada. Initial n-o sa-ti dai seama de gest si o sa ti se para cool, dar pana la urma tot pe tine o sa te doara, ori de la palma primita, ori de la faptul ca nu mai pupi nimic.
30.Be a Gentlemen.
Normal ca trebuie sa te porti ca un gentlemen, vine de la sine.
P.S. Codul bunelor maniere spune ca intr-un bar, intotdeauna barbatul trebuie sa intre primul.
31. Kiss Her On The Forehead.
Multi baieti spun ca e absurd, insa noi nu consideram asa, ni se pare un gest prin care va aratati afectiunea si controlul asupra dorintei fizice.
32. Tell her she is the Only One For You.
Degeaba ii spui, nu prea o sa te creada.
33. Let her take as many pictures of you as she wants.
La un moment dat o sa te amuzi impreuna cu ea de acele poze. Si pana la urma, o sa se plictiseasca singura de atatea fotografii facute.
34. Throw pebbles at her window in the middle of the night just because you missed her.
Omfg. E ok, atata timp cat te consideri reincarnearea lui Romeo.
35. Call her sweety. (not baby)
Nici una, nici alta.

Aici, acum ori poate niciodată.

2010-03-11T21:33:00.004+02:00

Stiti cand dorintele incep sa nu se mai indeplineasca ?
Cand nu mai crezi in ele, cand normalul le sugruma si tu te intrebi daca nu cumva esti singurul nebun care se crede capabil de astfel de emotii. Pentru ca toti avem trairi interioare, care se reflecta asupra fiintei noastre fizice. De exemplu, obrajii ni se inrosesc, sau mainile ne tremura, ori caldura din piept ne da acea senzatie de calm. Dar lucrurile astea dispar daca n-ai suficienta incredere, incat sa-ti pui tot ce ai in ele. Poate, as avea curajul sa spun ca daca nu indraznesti sa vrei cu ardoare, ele nu se mai intampla. Iar e tot ce ne ramane uneori, sa ne dorim atat de tare, incat vointa noastra sa fie singurul ajutor. Dar, oare ne dorim suficient de puternic, incat sperantele sa prinda un contur destul de accentuat ?
Tu ce-ti doresti si n-ai, sau, ce nu ai vointa sa-ti doresti ? Va provoc.

P.S. Accept si comentariile anonime, asta daca va face sa va simtiti mai bine ascunzandu-va sub acel cuvant. Vreau doar sa stiu.

http://www.youtube.com/watch?v=bWTuKd2lTo4&feature=PlayList&p=332B3BBF9EFD81D3&index=36

Ăăăăăăăăăăăăă.

2010-03-09T18:49:00.002+02:00

Hmm. Expresia zilei e : Habar n-am de ce.
Chiar nu inteleg nimic. :d
Ne auzim curand, cat mai curand sper, sau poate nu.

Primăvara asta se poartă dorul.

2010-03-08T22:28:00.004+02:00

De la un timp foarte multa lume spune : "Mi-e dor.". Cred ca a devenit o moda aceasta expresie, iar mie imi e teama ca in curand o sa-l inlocuiasca pe eternul salut.
Eu nu stiu de cand n-am mai spus ca mi-e dor de ceva, doar de dragul de a spune, adica, ok, stiu cand am zis-o pe bune ultima oara si cui si la ce ma refeream, dar mi se pare cam aberant sa zici : "Mi-e dor de iarna". Cred ca se merge pe ideea, vreau iarna, uite frate ca am, facand aluzie la vreme de afara, care e, pur si simplu, DEPLORABILA, ceva mai idiot de atat nu se putea. Azi, 8 martie, a nins cum trebuia, defapt, sa ninga de Craciun. Zic multumesc doamne ca baba mea a fost miercuri; cea mai frumoasa zi din intervalul 1-9 martie. Habar n-am care-i legenda asta cu babele, sau la ce te ajuta, dar cica respect si eu traditia, mai mult de amuzament sau din obisnuita, ca-n fiecare an e asa.
Revenind la ideea cu dorul, ca am deviat rau prin anumite subiecte pe care nu prea am dispozitia sa le dezbat.
Ma intreb daca dorul ar fi o esarfa, oare cata lume ar purta-o si daca s-ar incadra in tendinte, sau ar fi ceva gen l.b.d* ?
Eu, cu siguranta, n-as purta-o. Nu traiesc din ce-a fost si nici nu-mi doresc sa repet anumite momente, chiar daca merita catalogate drept geniale. Nu pot intelege de ce lumea se chinuie sa aduca asa-zisul trecut la viata, pentru ca e ridicol. Ca si cum te-ai lupta sa dai viata unei marionete. Asta in cazul in care nu te crezi vreo zana si reusesti sa faci un Pinnochio.
Tac, ca in curand o sa zic ceva rautacios.
Noapte buna.

l.b.d* = little black dress.

Precious.

2010-03-07T18:22:00.005+02:00

Duminica asta imi place, chiar imi place. E atat de linistita si drăguţă. Adevarul e ca weekendul asta am lenevit, am citit, am socializat, am facut cam aproximativ ce fac de obicei, numai ca n-am prea scris de blog. Daca as spune ca l-am neglijat, as exagera, dar revenind la ideea de baza. Imi vine sa zbor. Melodia sa fie cu substrat ?! Sa fie daca vreti voi sa va simtiti. Enjoy it.

http://www.youtube.com/watch?v=cEnJDaqT3-0&feature=PlayList&p=332B3BBF9EFD81D3&index=35

Rozul tău.

2010-03-02T15:12:00.007+02:00

Dormi copilă, acum, cât încă somnul ţi-e străin, căci odată ce-ai să-l cunoşti, el te va adora.
http://www.youtube.com/watch?v=VvGYYg40Ijw&feature=PlayList&p=332B3BBF9EFD81D3&index=29

Rămâi cu mine şi-o să fie bine.

2010-03-01T21:32:00.006+02:00

Cioburile cad, aproape picurand, pe langa pervazul geamului. Afara tot ce-a mai ramas dintr-un Septembrie decadent e doar fulgerul si-un vant melancolic ce sfasie ultimele frunze, care acum sunt doar pete pe-un pamant spalat de-atata frica. Perdeaua se misca in ritmul tangoului ce inca merge pe discul vechi, iar tu stai langa fereastra, vreme in care aerul rece iti ia in zbor parul de nuanta castanelor. E atat de frig in camera si tot ce aud e acelasi tipat, aceeasi vaza lovind podeaua, precum si sangele din mana ta imprastiindu-se. Ma ridic, de pe marginea patului, sa te ajut si cazi in genunchi epuizat, rezemandu-te de bratele mele. Ramai cu mine si-o sa fie bine. Eu te-am ucis, eu te-aduc la viata.

http://www.youtube.com/watch?v=MlMuujtZ5dU&feature=PlayList&p=332B3BBF9EFD81D3&index=31

Martisoarele nu sunt Primavara.

2010-02-28T19:22:00.002+02:00

Urasc martisoarele si presupun ca prin asta am cam spus tot. Adevarul e ca acele obiecte micute ma enerveaza extrem de tare pentru ca lumea are boala de a-le asocia cu Primavara, cee ce mi se pare stupid. De ce sa dai un martisor care oricum nu reprezinta nimic cand poti sa daruiesti niste ghiocei ?! Eu una prefer din toata inima a doua optiune. Simbolul ghiocelului este prietenia adevarata.
Sa aveti o primavara cat mai frumoasa, iar noi ne auzim zilele acestea.

Carnaval nocturn.

2010-02-27T01:24:00.006+02:00

E 1 : 25.
Ploapele-si pleaca greutatea si se astern tot mai usor, cazand odata cu paharele ce le dobor. Voce n-am, cantecul s-a sfarsit de mult iar discul asteapta sa-l intorc. Flecurile mi s-au tocit si asternutul alb nu mai acopera goliciunea interioara. Pe masuta, tot ce-a ramas e o foaie rupta si-o sticluta cu parfumul tau. Nu stiu ce scrie pe ea. Mi-e prea frica sa ma ridic de pe scaunul in care tronez de cateva ore. S-ar putea sa-ti calc pe sange si sa-mi murdaresc talpile de copila.
Te-am avertizat sa fugi cat mai poti. Dar nu, te-ai incapatanat spunand ca sub monstrul din mine se-ascunde un sfant. Poate nu te-ai inselat, caci inca mai respiri si trupul ti-a fost bandajat de mainile mele. Poate pentru mine traiesti.
Oare maine, poezia fara noi, nu se va simti parasita de dragoste ?

http://www.youtube.com/watch?v=zRVrQsdWDds

Hai să dăm cu zarul.

2010-02-26T20:24:00.003+02:00

Ok, stiu ca am sters postul de miercuri seara, acum n-am idee de ce am facut-o, pur si simplu asa am vrut si asa s-a intamplat. Revenind, ideea, acestei scrieri, e ca vreau sa am pe blog melodia aceea. Fabuloasa melodie pe care o ascult de "n" ori pe zi. E ciudat, pentru ca de obicei ma plictisesc repede, insa nu si acum. Enjoy it.

http://www.youtube.com/watch?v=5KcdL8Z-W-c&feature=PlayList&p=332B3BBF9EFD81D3&index=23

P.S. Am chef de scris, deci e ft. posibil sa mai apara alte postari, chiar daca nu prea inspirate. :d

Praful dorului.

2010-02-26T20:17:00.002+02:00

Pot sa tip ca mi-e dor de Lina, nu ?! Cred ca pot, ca doar e blogul meu, asa ca imi e permis sa scriu despre orice sentiment.
Ma intreb oare cum as tipa in cuvinte ? Băi, goango, cauta-ma. Fuck. Chiar imi e dor de ea, sincer. VREAU LA BUCURESTI !!! Vreau la ea. Zambesc si-mi aduc aminte de lista noastra cu : "o sa...".
How not to love her ?

Cronicile unei Queen D. moderne.

2010-02-21T00:33:00.011+02:00

Dragii mei, azi a fost zi de "bal". Cum era normal, Queen D. si-a pus pantofiorii frumusei si-a plecat spre locatie la ora 10 : 30 P.M. Pana sa ajunga la locatie, a trecut sa-si bea cafeaua, dar nu in orice local ci in cel pe care mult il uraste. Ironia sortii, nu ? Dupa ce si-a baut cafeaua si-a ajuns la bal, cu pantofiorii putin murdari de la noroiul de afara, a intrat voioasa in "sala dansului".
Insa, intrebarea vine asa : De ajuns, intelegem, a ajuns, dar cum a plecat ?!
Dezamagita rau. Viata cu balurile e nasoala mai copii. O eterna plictiseala, pusa intr-o sticla de cola si rulata intr-o tigara, iar apoi servita la fiecare in parte. Lumea regala parca era o harta cu bisericute, fiecare in partea lui, discutand ce rochie si-a mai cumparat X sau ce freza tampita si-a "tras" Y. Dupa cum era de asteptat, la bal, Queen D. n-a dat de print, nu ca s-ar fi asteptat sa-l intalneasca acolo, caci el dormea acasa, nu ca ea "mititica", colindand. Queen D. stia ca printul sta acasa, dar totusi s-a incapatanat.
Pe ideea : E-i si ce ?! El doarme, eu ma duc sa-mi gasesc un print disponibil si plin de viata, prea multa diplomatie si rabdare cu sortitul meu strica. Normal ca n-a mers aceasta deviza si sarmana s-a vazut intr-o caleasca, reprezentata de un taxi, mergand spre palatul ei, de indata ce posomoratul ceas a batut aproape ora 12 A.M.
Concluzia o trageti singuri.
Nu-i asa ca mai bine statea acasa, sperand ca printul s-o viseze ?! Asta era si opinia mea.

Noapte buna. :)

P.S. Melodia asta ma inspira rau, imi vine sa ma urc pe birou din cauza ei, e ca si as aveau-o in sange. As tipa, pur si simplu. Vreau sa ma manifest si sa spun ca semanam in toate felurile in care suntem diferiti de ceilalti. Sometimes, I can be wild.

P.S2. Yesterday, I received your sign, 10x.

http://www.youtube.com/watch?v=1bVYgYW6410&feature=related

Afară plouă.

2010-02-20T18:31:00.004+02:00

Principala trăsătură a caracterului meu: Curiozitatea.
Calitatea pe care o prefer la un băiat: Calmul & sensibilitatea, trebuia sa se le spun pe amandoua.
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Faptul ca sunt acolo, indiferent de cat de nesuferita par.
Principalul meu defect: Impacienta.
Ocupația mea preferată: Scrisul.
Visul meu de fericire: Antena 3. Eu la Antena 3. Eu editor la Antena 3.
Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Neferirea nu-i un scop ca sa ma gandesc la ea.
Ce aș vrea să fiu: Editor.
Țara în care aș vrea să trăiesc: Anglia sau Elvetia. :)
Culoarea preferată: Gri si verde.
Floarea preferată: Floarea soarelui.
Prozatorii mei preferați: M. Eliade.
Poeții mei preferați: N. Stanescu.
Eroul meu preferat: Spiderman, sau ceva de genu`.
Eroina mea preferată: M. Monroe e o eroina ?
Compozitorii preferați: Robert Schumann.
Pictorii preferați: Henri de Toulouse-Lautrec.
Eroii din viața reală: Bunica :).
Eroinele din istorie: Doamna Chiajna.
Băutura și mâncarea preferată: Sprite si Spaghete.
Numele preferat: Fata - Daria, Sofia ; Baiat - Matei, Theodor.
Ce detest cel mai mult: Lipsa de educatie.
Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Stalin.
Fapta militară pe care o admir cel mai mult: Razboiul de independenta.
Darul pe care aș vrea să îl am: Sa fiu mai rabdatoare.
Cum aș vrea să mor: Nedureros.
Starea de spirit actuală: Plouata.
Greșeli care îmi inspiră cea mai multă indulgență: Cele comise la manie.
Deviza mea: Adevarul e ca totul e o minciuna.

Leapsa am luat-o de la Luna, eram atat de plictisita incat altceva mai bun de facut n-am gasit.

Suflet mânat de dorinţă.

2010-02-20T00:17:00.006+02:00

Poti tu scapa de frica ce te-ntuneca ?
Poti tu ignora fericirea ?
Caci eu nu pot.

Are you my love, my landlord, my lawyer
Are you the one I build my world around
Or are we wrapped in black paranoia ?

Maybe I'll run to you, nestling in your arms, cause your the only one urging me to face my fears.

Fragmente din dialogul purtat de sufletul vechi cu cel nou.

2010-02-18T15:07:00.008+02:00

Sufletul Vechi : Stii, cand am decis sa ma indepartez si sa te las pe tine in fata, nu mi-am dorit decat sa simti ceva.
Sufletul Nou : Ce inseamna "ceva" ?
S. V : O caldura in piept.
S. N : Pentru cine ?
S. V : Pentru el, cunosti prea bine. Asa ca spune-mi, ai simtit-o, in continuare, dupa ce am plecat ?
S. N : Am simtit-o mai puternic decat tine.
S. V : Stiu.
S. N : Si-atunci de ce mai intrebi ?
S. V : Pentru ca in spatele egoismului meu, te afli tu si pentru ca, poate, imi doream o dovada.
S. N : Dovada a ce ?
S. V : A faptului ca esti mai stabil decat am fost eu vreodata si ca inca ai nevoie de mine.
S. N : N-am nevoie de tine, esti doar un suflet vechi.
S. V : Eu sunt cel ce ti-a dat suflul vietii.
S. N : Dar eu sunt cel care o reprezint.

Cortina cazu si sufletele plecara de pe scaunelor lor impreunandu-si mainile. Cel vechi intra in trupul secat de pe scena, iar cel nou il urma pe intaiul si se aseza in capul pieptului bietei papusi cu viata.

http://www.youtube.com/watch?v=mcKq8JCFB-o

Ma lepad de mine.

Dragostea apare la semafor.

2010-02-12T19:33:00.003+02:00

20 de secunde de asteptat indica semaforul. Ceva ma face sa privesc in directia opusa. Il simt, il vad, ocolesc, ma izbesc de oameni si aproape alerg spre el, iar timpul trece pana ajunge la secunda 9, moment in care eu ma asez la cativa pasi departare. Simt caldura ce-mi urca spre piept, e o stare placuta, care ma incalzeste incet. Nu-mi pasa ca intoarce doar o data capul si ca atunci ma priveste nedumerit. Il urmez in continuare inconstienta. Sare aproape un metru jumatate peste o balta, iar eu ocolesc neputincioasa mormanele de zapada si sper sa stea cat mai mult in fata mea. Degeaba. Isi da seama ca merg in spatele lui si piere din drumul meu. Nu ma cunoaste, sau poate ca da. Acelasi chip de fecior, acelasi mister ce umbla tinandu-l de mana.

http://www.youtube.com/watch?v=3_NME1Iu79U

Parfumuri, chestioare şi preţuri extra mici.

2010-02-09T20:54:00.003+02:00

Ok. Ca tot e perioada si stiu ca "unii" dintre voi sunteti in pana de idei posibile pt. cadouri, am sa va sugerez eu ceva ft. DRĂGUŢ. Tine-ti minte, cuvantul cheie e drăguţ. Asa, daca ati inteles, sunt pregatita sa va detaliez. De aproximativ o luna, am dat de o firma de parfumuri. Hei, stiu ca sunteti tentati sa dati X, zicand in mintea voastra : "alta firma de parfumuri, lasa-ne." ; dar inca n-am ajuns la esential. FM GROUP este o companie poloneza si lucreaza ca si Gucci, Chanel, Cacharel, Lancom, Hugo Boss, Christian Dior, Dolce & Gabbana, Giorgio Armani, Bvlgari, Versace si lista cotinua, cu acelasi producator de arome compania "DROM FRAGRACES" din Germania. Insa sa nu uitam si esentele semnate de celebritati precum J.L, Celine Dion, Paris Hilton, Victoria Beckam, s.a.m.d.
Tin sa mai mentionez inca o data ca nu sunt imitatii sau copii asemanatoare, e acelasi parfum, insa in sticla firmei de care va povestesc eu. Dar pentru ca pana omul nu aude de dovezi nu crede, am sa va spun ca e testat. Iar cand zic asta ma refer ca am mirosit parfumul original - din magazin, din cutiuta lui - si l-am comparat cu cel de la aceasta firma numita FM. Concluzia ? Acelasi miros.
Normal ca si eu am unul si anume Paris Hilton by Paris Hilton, de care sunt ft. multumita pt. ca miroase divin si ma tine toata ziua, nefiind nevoie sa ma dau de nu stiu cate ori.
Inca ceva, parfumurile au toate aceeasi sticla si cutie. Bineinteles ca voi o sa va intrebati : "Pai si noi de unde stim ce parfum e ?" Iar raspunsul vine asa, fiecare reprezentant are lista cu parfumuri si numarul acestuia, precum si testere (fiole mici.), pe cutie fiind indicat numarul.
Ca sa va faceti o idee despre cum arata, am sa pun cateva poze.
Link 1.
Link 2.
Link 3.
Parfumurile din colectia clasica costa 49 de lei, aveti aici lista cu ele : Colectia clasica (click to download.)
Sa nu uit. Un reprezentant vine in aceasta duminica in oras (Caracal), pentru cine vrea sa miroasa parfumurile. O sa va mai dau eu detalii privind ora si locatia. Sper sa fie doritori. Deasemenea, persoana e de incredere, asa ca din partea mea aveti garantia. Pentru detalii si comenzi va las Y!M ei : ana.maria_farm

Perfect.

2010-02-09T17:07:00.001+02:00

Melodia asta mi se pare geniala. Versurile fac totul, totul am spus.

http://www.youtube.com/watch?v=mGW_4jaawGY&feature=PlayList&p=332B3BBF9EFD81D3&index=18

I'm in love with a girl I hate
She enjoys pointing out every bad thing about me
I'm in love with a critic and a skeptic, a traitor
I'd trade her in a second

She's a backseat driver
A drama provider
An instant update of the world
She's a first-class liar
A constant forgetter
She's attractive but bitter

Did you scream enough to make her cry?
It's a turn around
Turn around
Baby, don't return to me
If you think that I'm not worth your time

She's a lady
And ladies shouldn't be messed with
She's a lady
And ladies shouldn't be messed with

Take off your shoes
Come in the room
And baby, let's try not to argue
Turn out the lights
Turn on the radio
How can we fight when I'm too busy loving you?
I'm too busy loving you
I'm too busy loving you

Did you scream enough to make her cry?
It's a turn around
Turn around
Baby, don't return to me
If you think that I'm not worth your time

She's a lady
And ladies shouldn't be messed with
She's a lady
And ladies shouldn't be messed with

Here I am
There you go again, again
And we will not ever be 18 again
Again

And I'm worn out of fighting
And every night you leave crying
And I could use some time
Here I am
There you go again

So here I am, and I'm dying
And I'm waiting for you
Waiting for you
Come back, come back to me
And I'll take you gladly
And I'll take you anyway

Did you scream enough to make her cry?
It's a turn around
Turn around
Baby, don't return to me
If you think that I'm not worth your time (x2)

She's a lady
And ladies shouldn't be messed with
She's a lady
And ladies shouldn't be messed with.

Eşti pe tablă, aşa că lasă-te mutat.

2010-02-08T18:34:00.004+02:00

Regina n-are nevoie decat de-un nebun care sa stea in fata ei, caci regele-i doar un nimeni deghizat. Sahul si povestea stau-n ea, doamna de pe tron ce conduce ostirile negre.

Our scars are falling in love.

http://www.youtube.com/watch?v=UMx8sylryXk&feature=related

Să vă ia dracu.

2010-02-08T16:56:00.003+02:00

Nici nu stiu daca se merita sa scriu despre "masa de dobitocie" de care tot am parte in ultima vreme. O gramada de tarani cocliti, care habar au ce-i aia educatie. Pai frate, de unde pana mea sa auzi tu de educatie daca ma-ta n-a fost capabila sa te creasca ?! De tac-tu nu zic nimic, ca probabil e si mai rau. Stiti voi cum se spune, ce se naste din pisica mananca tot soareci. De cateva zile incoace, dau pe strada, in cafenele, fast-fooduri, numai de idioti care la fiecare doua minute spun : "Frate, sa-mi bag p**a.", ori "Pisi", ori alte jargoane specifice speciei. Pisi sa-i zici proastei aleia care te-a facut. Uite, ca mi-am iesit din fire. Esentialul e ca singurul mod in care poti sa scapi de ei, e ignorandu-i. Prostul moare de mana lui daca nu-i dai atentie :).

See you soon.

Mai ştii când mi-ai spus că sunt rece ?

2010-02-07T22:37:00.004+02:00

Cunoşti tu, oare, iubirea aia incompletă, mistuitoare, care nu face decât să rupă din tine ?

P.S. Eu o cunosc.
P.S2. I`m just like Blair in season 2.

http://www.youtube.com/watch?v=cDmRjE2EPV8&feature=PlayList&p=332B3BBF9EFD81D3&index=11

Fiinţele scumpe sunt precum fiarele sălbatice, inconştiente de propriile lor forţe.

2010-02-06T21:56:00.003+02:00

Hai sa incepem, ca am multe de povestit.
In primul rand vreau sa-i multumesc Laurei pt. parere. Apreciez foarte mult si ma bucur ca ti se pare interesant :">.
Revenind, n-am sa ma apuc, acum, sa spun despre defectele si calitatile mele, mi se pare extraordinar de patetic si ridicol. Cine trebuie sa-si dea seama, isi da singur. Cine vrea, ma citeste si pricepe, sau macar crede asta, caci maine s-ar putea sa port alta masca si sa nu mai fiu aceeasi de azi. Pana la urma ce vedeti aici e doar un spectacol de masti.
Ieri a fost vineri, nu ?! Asa e, chiar vineri a fost. Aveam impresia ca o sa fie o zi pierduta si ca o sa stau prizoniera in casa, cu propria mea bunovainta, insa n-a fost asa. Dupa ce-am inghetat de frig in parc si-am urmarit un adult ce se juca de-a copilul, dandu-se pe gheata, dupa ce-am alunecat de cateva ori si mi s-a oferit un brat de care sa ma atagat, a venit vremea sa ma incalzesc cu acea licoare neagra. Am mers si-am baut cafeaua pe care o ratasem de dimineata si care in mod normal, trebuia sa fie a doua in acel interval scurt de timp, numit 24 de ore. I-am lasat saruturi rosii micutei cesti albe si-am incercat sa zambesc, desi aveam impresia ca fara acea culoare sangerie-mi pierise farmecul si gratia feminina. Nu stiu de ce contau aceste "calitati" atunci, caci n-ar fi trebuit s-o faca. Eram doar prinsa de discutie si fara pata de pe buze ma simteam vulnerabila, cum ma simt cand n-am nicio arma "spirituala". Parca toti ostasii vorbelor ma abandonasera pe campul de batalie, goala, fara aparare, fara niciun discurs acid si plin de sine.
Dar m-am ridicat, caci in semi-intunericul de afara, rosul oricum avea sa fie nul. Si-am fost in continuare eu, fara teama de-a ma exprima cum stiu mai stangaci. Stiu ca V. ma intelege si asa.
Drumul comun la un moment dat s-a terminat si-mi pare rau ca-am luat-o pe acolo. Puteam sa-mi nenorocesc viata. Tin sa mentionez ca n-am nimic personal cu rromi, ci mai mult cu oamenii fara educatie si prosti de la natura. Mergeam pe o straduta ce ma ducea acasa, era luminata, totul bine si frumos, insa in spatele meu se auzeau pasi. Domnul respectiv impartea scrisori* si sughita de mama-focului, semn ca prea mult alcool strica. Stiu ca m-a prins de cot si m-a tras spre el, indemnandu-ma sa merg la casa lui, care era la maxim 10-15 m. N-am idee cum mi-am pastrat calmul si l-am rugat sa-mi dea drumul pe un ton artagos, smucindu-ma din mana lui. "Dansul" venea dupa mine, sa fug n-avem sanse, picioarele-mi erau inghetate, pe jos era gheata, la celalalt capat era un domn cam in aceeasi stare. Asa ca tot ce-am putut sa fac a fost sa nu arat cat imi era de frica si sa pastrez chipul unei persoane intangibile, gata pentru orice. Bineinteles ca n-a ezitat sa se apropie de mine si sa ma intrebe cine sunt. Iar eu pe un ton sigur pe sine i-am spus.
I. : Vreti sa stiti cine sunt ?
El : Sigur ca da, domnisoara. (razand)
I. : Bunicul meu este Nea Laur. (bai nenorocitule, sa te vad pe unde scoti camasa.)
El : Ma scuzati domnisoara. Saru` mana. N-am vrut. Vai, dar v-am confundat. (acum parea mai mult speriat.)
Libidinosul dracu`. Sa arzi in focuri. Sa ARZI AM SPUS ! Multumesc cerului ca-am scapat cu bine si ca am un tataie cu renume.
Pana sa ajunga acasa, m-am calmat si a fost ok. Nu vreau sa povestesc anumite chestii, asa ca am sa sar peste.
Plictisita la ora 12 AM si ceva, asta dupa ce aproape toata seara vorbisem la telefon, ba cu Lina, ba cu Ana, timp de vreo 2-3 ore, aveam dispozitia necesara sa aprind niste scantei. Dispozitie, ganduri pacifiste, persoane care sa intermedieze, totul bine si ok. Si uite asa a inceput alt joc, insa nu s-a terminat dupa cum credeam eu. Nu ca as fi avut vreun final "planificat" or something like that.
Facand o mica paralela, pe mine ma enerveaza ingrozitor persoanele care se victimizeaza, am o problema cu ele. E ca si cum intr-un razboi aproape toti soldatii s-ar abtine sa tipe de durere ca si-au pierdut o mana si ar urla unul cu un deget rupt. Pana la urma sunt si eu om, si n-am obligat pe nimeni sa faca ceva, n-am incercat sa supar, sau n-am atras victime in capcanele mele de "vrajitoare". Iar daca gresesc, stiu fata de cine sa ma scuz. Insa, unii sunt prea loviti in orgoliile lor de bravi viteji si vor o regina facand plecaciuni. Vise. Vise. Si iar vise.
Consider ca daca am avut ceva de aratat am facut tot efortul sa arat, poate am lasat de la mine mai mult decat trebuia si-am intins tava. Inchei subiectul si spun doar ca urasc promisiunile
nerespectate.

See you soon ;d.

http://www.youtube.com/watch?v=5h-hvebnsZU&feature=PlayList&p=332B3BBF9EFD81D3&index=0

Cele două regine.

2010-02-01T21:41:00.007+02:00

Lina.: niciodata nu contenesti sa ma incanti
Lina.: ciudat..

Si stiti ce e si mai ciudat? Ca nu meritati sa cititi ce urmeaza. ;-)

Vrei sa vezi ?! Atunci uita-te cum furi din mine.

2010-02-01T01:01:00.003+02:00

But he came right out of nowhere
Like an unfamiliar tune
Sat down upon my armchair
And opened up my wounds
I put up no resistance
So insistent was desire
But one of my addictions is
I used to play with fire;

How sweetly we collided
Just like two meteors
For days he did as I did
Mixed drinks and metaphors
Oh so much phosphorescence
We added spark to spark
I should have learnt my lesson
Already broke my heart;

I engineered the chaos
I burnt the fortress down
Who knew about the lives lost
Who took a body count
In my act of supplication
I asked him for his help
But I was an imposition
I had to ask myself.

Ce-i bizarul ?!

2010-01-31T02:09:00.003+02:00

Imi bubuie capul si ochii ma dor de simt ca o sa pic din picioare in curand. Nici nu stiu ce sa spun despre ziua de azi. A fost asa o chestie bizara, un amalgam de sentimente, puse toate in aceeasi oala. Insa nu vreti sa vedeti rezultatul. Dupa ce m-am intalnit cu 2 persoane destul de importante din trecut, puteam sa spun ca nu mai am nevoie de nimic. Eram asa, deja peste masura. Adevarul e ca nu le mai vazusem de ceva vreme, oricum o perioada indelungata. Nici nu stiu daca am reactionat bine in momentul cand le-am vazut. O data am facut cu mana din reflex, iar apoi cand am trecut de persoana respectiva m-am tot intrebat daca era sigur ea, iar a 2a oara am salutat si-am zambit cald.
Sincer, am avut impresia ca nu-mi mai trebuie altceva, ca tot ce-am "aruncat" pana acum a fost in zadar, ca tot ce-am "strans" n-a insemnat nimic pe langa ce avusesem inainte. Multe imagini, chipuri, prea mult pentru cat puteam suporta sa-mi reamintesc. Trecutul prinde glas. Nu stiu daca mai are rost sa zic ceva, poate am spus deja prea mult. O sa incerc sa explic maine.

See you soon.
Noapte buna.

She still has the crown.

2010-01-30T14:05:00.002+02:00

Queen D. is back, so watch out.

Tot aici sunt.

2010-01-30T00:27:00.003+02:00

Nu stiu de ce n-am plecat in pat. Pur si simplu am ramas intepenita pe scaun, holbandu-ma la pereti. Mainile mi-au inghetat, ca de obicei, si-n incep sa cred ce mi-a spus odata, ca nu e de la circulatie. Poate sunt doar eu prea rece, poate-mi dau prea repede caldura ce-a mai ramas. Ideea e ca iar incep sa filosofez "aiurea-n tramvai". Chiar ma duc sa dorm, desi mi-e dor de-o voce.

See you soon.
Noapte buna.

P.S. Exista doua tipuri - maine explic, sau poate nu.

Somn.

2010-01-29T23:52:00.003+02:00

Cuvantul acestor minute : durere de cap.
Se cunoaste ca s-a adunat oboseala si ca noptile mele n-au mai fost dormite. Aveam chef sa povestesc, sa rad, sa-mi aduc aminte, dar tot ce vad in fata ochilor e perna moale si albastra. Da, albastrul marin calmeaza si iti induce o stare de somnolenta. VREAU SA DORM PE O PLAJA ! Nu stiu de unde mi se pusa pata acum ca am chef de mare. Eu nu sunt fana apei sarate si nici a prajitului la soare ca un pui la rotisor, ba chiar deloc. Insa nici atmosfera plictisitoare si calma de la munte nu-mi place. Gata, ma ridic de pe scaun si sting pc-ul, daca nu ma odihnesc cum trebuie, o sa cad din picioare.

See you soon.

P.S. Nu va suparati pe mine, stiu ca am promis, insa luciditatea mea scade cu fiecare minut si cine stie ce balarie ajung sa scriu. Noapte buna.

Hihi.

2010-01-29T23:15:00.002+02:00

Gata, am actualizat blogul, sper sa va placa, inca nu m-am decis asupra bannerului. Oricum, daca ma plictisesc de el il schimb. As vrea sa-mi spuneti cum vi se pare si daca e mai bine ca inainte. Acum, incepe sesiunea de postari.

See you soon.
>;d<

Schimbari.

2010-01-29T13:57:00.003+02:00

Aşa. Vrea sa va spun ca azi am de gand sa schimb putin blogul, mai pe seara o sa intre in renovare ;d, dar promit ca nu-l tin mult asa, doar sa ma decid pentru alt skin, un banner nou, poate si ceva in plus la descriere, nu stiu, o sa vad eu. Aaaa, inca o promisiune, am un chef nebun de vorbit si povestit, asa ca sa va asteptati la multe posturi, promit sa scriu muuuuuult muuuuult de tot, sa va plictisiti de citit sau ras.
Şi eu vă iubesc.

See you soon. Am fugit in oras. Aveti grija de voi.

Păpuşă cu viaţa, ridică-te şi-arată-le că tronul e al tău.

2010-01-26T15:16:00.005+02:00

Cuvantul zilei : Dezamagire.

Nu ma intrebati de ce, nici n-am de gand sa spun. E genul acela de dezamagire ce trebuie cunoscuta doar de mine. Totusi, ceream si asteptam mai mult.

A fost si s-a dus.

2010-01-26T14:48:00.002+02:00

Ha. V-am promis un post in care sa fac o mica retrospectiva a celor intamplate. De inceput, habar n-am cum sa incep, niciodata nu stiu asta. Eu sunt omul cu initiativa in 'lucrurile' sigur.
Revenind. S-a intamplat ce s-a intamplat. Ba doi, ba unul, ba niciunul, ba eu. Sambata au fost cateva momente in care am avut un clasament cu procent. Gen : V. acum are 55 %, stai, ca nici I. nu e mai prejos. Fuck. Ce ma fac ?! Pana la urma n-am facut nimic, a fost ce-a fost si s-a dus. Nu-mi pare rau, nu ma simt "ranita" ori balarii dastea sentimentele, cred ca pentru prima oara de la inceput zic : Slava cerului, pot sa respir fara sa dau explicatii.
Daca-ati inteles, de bine, daca nu, si mai bine, nici nu trebuia sa intelegeti. :)

See you soon, defapt peste cateva zeci de minute, vreau sa mai pun un post, sau poate mai multe.

Dacă tot stai în sufletul meu, am sa-ţi cer chirie.

2010-01-25T17:47:00.001+02:00

Ok. Stiu ca am neglijat blogul, nu va suparati pe mine, promit ca o sa ma revansez. Acum nu prea am chef sa scriu, mi-e lene sa povestesc dintr-un context filosofic. Probabil ca mai tarziu o sa va aduc ultimele vesti. Pana atunci, have fun. Aaa, o leapsa de plictiseala, sa vedem cum ma percepe winampul in aceste momente ;d.

1. How do you feel today ?
Three Day Grace - Gone forever. (hai ca-mi place, incepuram bine ;d.)
2. What will you get further in life ?
April Sixth - The same as me. (ce sa inteleg din asta ?!)
3. How do your friends see you ?
Oceanlab - On the beach. (da, multumesc.)
4. Will you get married ?
Catherine Feeny - Mr. blue. (de rasul curcilor.)
5. What is your best friend's theme song ?
Voltaj - Vara trecuta. (goango, chiar ?!)
6. What is your life story ?
3 Doors Down - My world. (dar nu e vina mea.)
7. What was high school like ?
Breaking Benjamin - Water. (suna cunoscut.)
8. What is the best thing at your friends ?
Poets of the Fall - Save me. (I'm my own worst enemy.)
9. How can you get ahead in life ?
The Rasmus - The fight. (asa voi face.)
10. What is this weekend preparing for you ?
Animal X - Sambure de drac. (haha.)
11. What song describes you ?
Poets of the Fall - Fragile. (asta m-a atins la coarda sensibila.)
12. How is your life going ?
3Shift feat. Menthol - Don`t let me fall. (băi winampule, spui prea multe.)
13. To describe your grandparents ?
Wisin & Yandel - Abusadora. (sa mori tu =)) ?!)
14. What song will they play at your funeral ?
Mandalay - Beautiful. (nu ma fă să plâng.)
15. How does the world see you ?
Jason Derulo - Whatcha say. (nu-i corect.)
16. What are your friends truly think about you ?
Gianna Nannini - Meravigliosa creatura. (multumesc.)
17. Will you have a happy life ?
Iio - Is it love. (sa rad sau sa ma bucur ?!)
18. Are there people who loves you in secret ?
Dj Project - Hotel. (era sa zic ceva acum.)
19. Where would you want to be now ?
Simple Plan - When I`m with you. (se intelege.)
20. How do you feel about love ?
Dashboard Confessional - Blame it on the changes. (exact.)
21. What would you ask for if you had only one wish ?
Madonna - Celebration. (\m/)
22. What do people feel when they're around you ?
Velvet - Rock down to. (nice.)
23. When^how you will die ?
Green Day - Before the lobotomy. (omfg =)).)
24. Your boyfriend think about you ?
ATB - Ecstasy. (cum sa nu.)
25. What should you do with your life ?
Robbie Williams - Feel. (adevarul e ca nu prea simt.)

Only a selfish one could ever love such a narcissist.

2010-01-19T17:44:00.006+02:00

Nici nu mai stiu ce-am vrut sa scriu. Oricum o "balarie" in mod clar, la asta ma pricep cel mai bine. Va las. Zilele devin din ce in ce mai ciudate, mai hilare si mai greu de inteles.
Povestea ta e un basm, a mea e un roman psihologic.

Picture, you're the queen of everything
As far as the eye can see
Under your command
I will be your guardian
When all is crumbling
Steady your hand

See you soon.

Si uite.

2010-01-19T15:06:00.005+02:00

N-am mai scris de cateva zile, desi promisesem un post maricel in care sa povestesc intamplarile de sambata. Adevarul e ca am incercat sa rezum totul, sau ce inseamna acel tot care s-a petrecut, insa cuvintele parca ma ocoleau si nu exprimau ce vroiam eu sa va trasmit. Apoi, cand in sfarsit m-am decis sa fiu mai curajoasa si sa las totul sa se petreaca de la sine, parca o parte s-a rupt in mine, pentru ca stiu ca acest articol pe care o sa-l pun, acum, o sa-l trimita pe cel intitulat "Scrisoare catre egoistul din tine." la arhiva. Nici eu n-am habar de ce mi-e greu sa las acea proza in spate. Dar revenind la ce ne intereseaza.
Sambata a inceput normal, nu chiar asa normal cum incepe sambata fiecaruia dintre voi, dar pentru mine a fost ok acea deschidere de zi. Am mancat, i-am facut "instructajul" lui valentin - fratele meu - caci avea sa ramana singur acasa si trebuia sa-i spun lista aceea lunga care incepe cu "ai grija ce faci !", continua cu "sa nu te joci la priza." si se termina cu "te-am pupat. incearca sa nu comiti vreo prostie.", incluzand si gesticularile infantile, tonul putin mai ridicat la 'grijile' importante si pupicul pe frunte, asta pe post de sora buna :).
A inchis usa dupa mine si eu m-am incaltat grabita, tragand pur si simplu, nebuneste, de fermoarul de la cizme, de parca eram in cea mai groaznica intarziere. Defapt asa a si fost.
Mi-a trebuit ceva atentie sa nu ma impiedic pe scari, ultimul lucru de care aveam nevoie era o cazatura, insa am ajuns cu bine la poarta. Trecea un vecin cand eu incercam sa ma inchid la haina, sa deschid poarta, sa desfac rucsacul, caci telefonul suna, sa mai si raspund si sa ridic un picior la spate - cum fac de obicei cand sunt intr-o pozitie dubioasa, mi se pare ca asta imi da inocenta de care am nevoie in acel moment.
Am raspuns aproape uitand sa respir, sincer, erau prea multe de facut.
Nu stiu cum a sunat vocea mea, sper ca la fel de bine ca de obicei, insa am ras ca un copil, a fost surasul acela zgomotos, poate de emotie sau doar incercarea de a-l face pe V. sa se simta ok. El stie daca am reusit. O sa-l intreb curand de vocea mea. Apoi, m-am intalnit cu domnişoara C. si-am mers in oras sa ne intalnim cu V. L-am vazut de la o posta, insa am continuat sa merg incet. Sunt o lady, nu ma grabesc. Cand ne-am intalnit totul ok, ne-a deschis usa la cafenea, am intrat, am comandat si ne-am pus pe vorbit si "barfit". A fost altfel, cel putin, fata de cum ma asteptam.
A fost mult mai bine decat imaginea pe care o aveam eu in cap. A zambit, a glumit, a facut si cateva gesturi din mana, a rontait cu noi chipsuri si ne-a adus aminte de adolescenta ce aproape am uitat s-o avem. M-am simtit ca o sora mai mica si poate si asta am fost, mai lipsea sa se puna in fata cainelui acela care maraia nervos din tufis si tabloul era conturat.
Nu cred ca as putea sa spun mai multe.

See you soon.

P.S. Defapt mai pun un post. Vreau sa vorbesc despre anumite chestii, desi in cateva randuri.

Nesimtire.

2010-01-17T13:58:00.002+02:00

Sincer, nu cred ca am pus degeaba acel buton de (c) de sub chatbox. Daca o sa cititi, veti afla ft. "frumos" ca incalcati drepturile de autor. Multumesc pentru atentie si nesimtire.

Scrisoare către egoistul din tine II.

2010-01-15T21:33:00.004+02:00

Dragul meu,

Aseara n-ai mai fost sub fereastra mea. Iesisem sa-ti dau un bilet scris cu mina unui dermatograf negru pe marginea unui plic invechit, insa nu erai acolo. Am stiu ca nu vei fi, dar mana mea aruncand o bucata de hartie roasa de timp intr-o apa murdara, era ceva tipic unei artiste. Vroiam sa ma lepad de ea, de tine, de acel adio sec.
Cand am privit in jos cautandu-te, tot ce mi-am dorit a fost sa imbratisez pamantul, sa-i simt duritatea, insa ti-am vazut fanstasmele pasilor domoli prin baltile aproape secate, si-am spus ca moartea mea nu esti tu, cel ce imitai personajul perfect dintr-un roman psihologic.
Apoi am zambit iubitule, intradevar asta am facut. Mi-am adus aminte de cat de incet mergeai si de cazaturile tale pe scarile blocului, de cat de usor imi dadeai impresia ca gresisei plecand de acasa spre micul meu refugiu.
Mai stii cand mi-ai reprosat ca tu nu esti in nicio carte, iubitule ? Ca pe toti fumatorii ce-mi arsesera iubirea ii gaseai printre randurile acelea ?
Nu stiai ca tu erai in tot, pana si in ei. Te vedeam in verdele sters, in frica pastrunzatoare, in iubirea neconditionata, in acel albastru ce-l confundasem la inceput, in vocea unui copil, in stratul de naivitate de pe mainile mele, in lumina profunda ce-mi lovea ochii, ori chiar in motanul ce se ghemuia la talpile mele timp de cateva ore.

Sleep sugar.

2010-01-15T21:01:00.004+02:00

Oare daca am sa ma pun acum in pat maine voi fi altcineva decat Ioana - a se pronunta I-oana, cu I-ul prelungit - care sunt acum ?
Probabil ca nu, cel mai sigur ca nu.
VREAU LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE, LINISTE.

Nu ma intrebati in ce sens "liniste" ca inca n-am descoperit, dar nici nu vreau sa aflu. N-am descoperit, n-am aflat, n-am lamurit, n-am crezut, n-am vazut multe. Noapte buna.
See you soon.

P.S. Simteam nevoia sa fiu haotica in exprimare, nu mi-o luati in nume de rau. Nici nu stiu ce-am vrut sa transmit, sau ce simt.

Fara intrebari !

2010-01-15T00:14:00.000+02:00

Toata lumea vrea pe altcineva si toti sufera.

Nu mai poţi !

2010-01-13T18:35:00.002+02:00

- agresivă.
- ambiţioasă.
- creativă.
- curioasă.
- egocentrică.
- ezitantă.
- fricoasă.
- geloasă.
- haotică.
- independentă.
- încăpăţânată.
- încrezătoare.
- narcisistă.
- neînteleasă.
- neîntelegătoare.
- nonconformistă.
- politicoasă.
- pretenţioasă.
- prietenoasă.
- răutăcioasă.
- rece.
- schimbătoare.
- sensibilă.
- suavă.
- supărăcioasă.
- superficială.
- temperamentală.
- timidă.
- unică.

Cere-mi mai mult şi-ţi promit că vei arde în focurile disperării.

Si daca maine nu mai sunt ce-o sa te faci ?

2010-01-10T20:26:00.004+02:00

Am provocat persoanele care reprezinta/au reprezentat ceva pentru mine, ori doar simplele cunostiinte la un exercitiu de imaginatie. V-as ruga sa nu luati intrebarea prea in serios. Multumesc. Acum enjoy. Parerile sunt puse intr-o ordine aleatorie. Tin sa va multumesc celor care v-ati rapit din timp sa-mi raspundeti. Noapte buna. Aaa, inca ceva, daca mai sunt amatori, eu va astept opiniile, promit sa dau edit.

LE : Am adaugat punctele 15 si 16.

1. Pur si simplu nu voi accepta acest lucru. Nu voi crede niciodata ca nu mai esti.
2. Pai dat fiind faptul ca nu te cunosc prea bine m-as comporta normal.
3. Tinand cont ca asta nu se va intampla vreodata, nu in planurile mele de viitor, iti voi lasa sufletul sa invie in mine iar tot ceea ce esti, ai fost si vei fi va trai alaturi de mine cat o sa fie cazul.
4. Merg mai departe.
5. Pai probabil ca pentru o perioada nu as mai incerca sa ma apropii de altcineva si mi-as pune tot felul de intrebari existentiale...si as vizita mormantul tau la fiecare data care a fost cumva semnificativa pentru noi doua...Cred ca as continua sa barfesc cu tine sperand ca ma auzi, sa radem impreuna de fiecare chestie care mi-ar trece prin cap...Iar peste multi ani, cand o sa fiu ce mi-am propus, o sa vin din nou in Caracal ca sa-ti aduc o vedere din Bucuresti, un pix, o foaie, un microfon si un termometru ca sa-ti aminteasca cumva de faptul ca visurile merg mai departe...
6. Prima reactie a fost sa te jignesc. Dar o sa ma rezum doar la a pune la indoiala sanatatea mintala. Exercitiu de imaginatie. Ce as face? Ar fi groaznic, pentru mine din nenumarate motive legate strict de tine, si nu de mine. Nu de faptul ca imi place cand faci unele lucruri ca mine, cand te porti ca mine sau cand imi urmezi exemplul. Legat de faptul ca tu esti tu, iar unicitatea ta e mai valoroasa decat crezi. Mi-ar fi dor de crizele tale, mi-ar fi dor de sora-copil de departe, de discutiile noastre, de tot ce inseamna Ioana. As plange, m-as simti tradata, de tine , de soarta. Nu pot sa concep fenomenul tocmai pentru ca imi e frica de moarte si sunt un pic obsedata de ea. Moartea e ceva prea sinistru pentru un copil asa fermecator si vulnerabil ca tine. Nu durerea mea e cea mai importanta si nu urmaresc sa fac o telenovela din asta. Ar fi crunt si cu asta as rezuma totul fara sa incerc sa para deplasat. As fi furioasa pe mine, pt ca asta ar insemna ca nu am stiut sa te tin in viata, iar cum eu sunt o luptatoare, nu are rost sa iau in seama posibilitatea asta, pt ca nu te-as lasa sa te pleci.
7. Chiar daca maine ai disparea de tot si nu as mai putea sa vorbesc cu tine, fiindca bunul Dumnezeu mi-a daruit multi prieteni, sigur nu m-as simti singuratic. Poate doar ceva acolo sa nu mai fie la fel. Dar in rest viata merge mai departe, nimeni nu e de neinlocuit.
8. In primul rand as intra intr-o stare de soc. Apoi m-as gandi la toate tampeniile de conversatii pe care le-am avut. La cum fratele tau vroia la calculator exact de cate ori vorbeam si noi. La prima data cand am vorbit la microfon pe conferinta cu Lina si mama ta ne-a salutat. Incet, incet m-ar apuca bocitul pentru ca tu esti de neinlocuit si esti o prietena foarte buna, chiar daca mai nou vorbim doar cand e ceva legat de forum sau in weekend cand apucam.
Stai asa, de ce trebuie sa imi imaginez ca maine nu mai esti? Mi-au dat lacrimile, bai! In concluzie nu vreau sa ma gandesc ce as face daca nu ai mai fi, pentru ca slava Domnului inca esti.
9. Pai daca maine ai disparea de pe fata pamantului mi-ar parea rau mi-ar trece prin minte "toate amintirile cu tine", m-ar intrista, dar totusi acest gol lasat de tine va fi umplut de altii ptr ca stii cum e viata merge inainte si ramai cu amintirile.
10. As plange si as suspina ori de cate ori o sa-mi aduc aminte de tine.
11. Pai in primul rand voi lua parte la funerariile tale, unde voi spune tuturor ce persoana minunata ai fost si ce oportunitate de a te cunoaste au pierdut multi ... si ... apoi am sa imi vad in continuare de viata mea, amintindu-mi de tine asa cum era in "zilele bune ".
12. Mie sincer mi-ar parea rau.
13. O sa-mi fie greu pentru ca nu o sa mai am cu cine sa discut si cui sa cer un sfat.
14. Nu vreau sa ma gandesc ce as face, nu as concepe asa ceva.
15. Nah, o sa fie foarte nasol...Ca te cunosc si pentru mine reprezinti mai mult decat nimic. Deci as fi sup...Chiar foarte sup.
16. Mai, as fi socata, n-as putea reactiona intr-un fel anume.

Scrisoare către egoistul din tine.

2010-01-09T00:46:00.008+02:00

Dragul meu,

Aseara te-ai plimbat pe sub fereastra mea, traversand straduta umeda si aruncandu-ti privirea spre perdeaua alba de la geam. Nu m-ai vazut in spatele ei, caci n-am vrut eu sa ma las dezgolita de privirea ta rece.
Imi pareai confuz, ori doar mimai figura unui tanar indragostit prima oara. N-am stiut ce sa fac, timp de zece minute am strans bucata aceea de material in mana stanga si mi-am negat sentimentul. Imi placea sa te vad indurand frigul doar pentru o clipa de fericire efemera. Obrajii ti se inrosisera, iar respiratia iti parea sacadata, te chinuiai sa nu inhalezi aerul unui ianuarie intarziat. Tineai in mana o orhidee, insa ti-a tot cazut in timpul plimbarii tale vicioase, pana te-ai saturat s-o ridici de fiecare data tot mai murdara si zdrentuita. Ai lasat-o acolo, pe scarile blocului, in locul in care-ti lasai si inima cand nu ieseam sa-ti zambesc la pervaz.
Stii iubitule, albastrul ochilor ti s-a decolorat cu timpul, iar mainile ti-au devenit ridate, semn ca dragostea ce mi-o porti iti mananca, incetul cu incetul, din frumusetea de fecior.

Ne vedem curand. Iubeste-ma cat mai poti.

Cadou ori nu.

2010-01-06T15:06:00.004+02:00

Ca tot vine Sfantul Ion, m-am gandit sa va fac un mic cadou, ceva care sa va aduca zambetul pe buze. Acum sa vedem ce e pe aici in "plasuta" mea. Ăăăă, de mentionat, n-am pus decat horoscopul pentru zodia mea, adica gemeni, restul il gasiti apasand pe titlul fiecarui tip.
P.S. N-o luati prea personal, asta in caz ca va regasiti prin aceste randuri.

Zodiacul...un pic altfel.
Gemeni (22.05-21.06)
Planeta dominantă: Mercur, planeta trăncănelii şi nevricalelor.
Animalul sacru: papagalul
Personalitate: Gemenii sunt isteţi şi foarte adaptabili, cu alte cuvinte nişte oportunişti lipsiţi de scrupule. Stăpânesc perfect arta comunicării şi pot să te mintă în faţă fără să clipească. Sunt drăgălăşenia întruchipată când vor să obţină ceva şi de-a dreptul sadici când au chef să se joace cu nervii altora. Sprinteni şi îndemânatici, dispar când ţi-e lumea mai dragă şi pot face nevăzute diverse obiecte care li se par interesante. Îşi scot din minţi şefii şi consorţii, dar nici unii nu-i dau afară, din cauză că se pricep să le spună bancuri. În dragoste, sunt deschişi tuturor posibilităţilor şi ar fi primii care ar subscrie la legalizarea poligamiei. Cu toate astea, în clipele romantice au tendinţa de a-şi exprima pasiunea uitându-se pe pereţi.
Meseria potrivită: agent de vânzări, scamator, chelner, escroc.
Pizza magică: Calzone.
Medicamentul norocos: gargara.

Ce semn de circulatie corespunde fiecarei zodii?
Gemeni – Punct de informare turistica.

Stiluri de sforait in functie de zodie
Gemeni – Sforaie pana cand incearca cineva sa il trezeasca. Apoi se razgandeste singur si se opreste de la sine. Asta doar ca sa inceapa din nou sa sforaie peste cateva momente.

Supravietuire in functie de zodie
Gemeni
Ce il tenteaza in viata: conflictele.
Lucrurile de pret pe care le ia cu el: un joc video portabil. Supravietuirea nu prea este importanta pentru ei. Cel mai important lucru pentru acest nativ este cum se sa distreze mai bine si cum sa isi puna in aplicare fanteziile.

Scuzele cele mai frecvente in functie de zodie
Gemeni
Poftim? Nu inteleg despre ce vorbesti.
Cine, eu? Nu am crezut ca se va intampla asa.
Nu eu, X a facut acest lucru.
Haha, ce gluma buna, hai sa trecem peste discutia asta.

Sofer in functie de zodie.
Soferul Gemeni
Gemenii prefera, desigur, doua masini. Una pentru familie, cu care sa isi plimbe nevasta si copiii la iesiri in weekend, iar cealalta pentru ei. Cea din urma este dotata cu tot felul de echipamente de fite, sistem audio performant, jante, plasme si alte optiuni extravagante.

Astrorugaciuni
Gemeni: Doamne, am si eu o rugaminte. Am o mica intrebare pentru tine, daca ai timp. Cine esti? Ce exact esti? Unde te afli? Cati sunteti acolo, esti unul singur? Nu pot sa imi dau seama.

Trasaturi amuzante ale zodiilor
Gemeni
Semn de aer: rafala.
Trasatura caracteristica: mai multi intr-unul.
Fraza favorita:Adevarul e ca totul e minciuna.
Gemenii sunt ca o rafala cu corp uman: nu-i vezi sosind, nu-i vezi
nici plecand. Toti avem un eu care ne conduce, dar gemenii au doua,
uneori mai multe. Unul dintre ele este dulce si tolerant, celalalt
este critic si uracios. De-asta, gemenii nu cunosc drumul de mijloc:
ori iti vad defectele, ori calitatile, depinde de geamanul care te
priveste.
Daca acesta este cel dulce, iti va spune: “Arati mai bine ca niciodata!”
Daca dai peste cel uracios: “Cand o sa mai slabesti si tu?”

Comunism.
Gemeni
Ai doua vaci. Statul ti le ia pe amandoua. Pe tine te angajeaza la CAP sa cresti pasari, iar cel care este specialist in cresterea pasarilor se ocupa acum de ingrijirea vacilor tale. Mergi la magazin sa cumperi lapte si oua. Daca gasesti.

De ce nu dorm zodiile?
Gemeni : Pur si simplu nu e obosit.

Replicile de agatat ale zodiilor.
Gemeni
Ai vreo carte nereturnata la biblioteca ? Pentru ca ai cuvantul “belea” scris peste tot!

12 motive pentru care esti in aceasta zodie.
GEMENI
1. Esti maret la multiple sarcini.
2. Vorbesti, vorbesti, vorbesti…
3. Iti plac lucrurile noi.
4. Motto-ul tau: Cred orice, atata timp cat iubesc.
5. Nimeni nu te intelege (esti un neinteles).
6. Nu esti confuz cand vine vorba de dovezi.
7. Faci prietenii solide.
8. Esti cu adevarat amuzant.
9. Niciodata nu furi.
10. Etalezi o spontanietate care iti amplifica naturaletea.
11. Esti pe aceeasi frecventa cu ritmurile societatii.
12. Open mind: Fantezia nu este decat inceputul.

Proverbele zodiei tale.
Gemeni.
Ai carte, ai parte.
Când de multe te apuci, mai pe toate le încurci.
Vorba multa, saracia omului.
Trestia care se-ndoaie, vântul n-o rupe.
Cine se aseamana, se aduna.
Cine saruta prea des, nu stie sa îmbratiseze ca lumea.
Gusturile nu se discuta.
La început a fost Cuvantul.

Funny Horoscopes
Gemini
Everyone loves a Gemini because everyone loves a schizophrenic. You like to think that you are a half-and half mixture of Socrates and Michelangelo, but in reality it’s more like Prince and Bea Arthur. You are progressive, outgoing, and one of the most popular rides at Cedar Point. However, you can and will negate all of this by the time you’re finished reading this sentence. Geminis drive funny cars. They often drive them into trees or buildings. Geminis are pushy and overbearing. They pick fights with small children and moon people at weddings. They like to use Libras as punching bags. A bisexual Gemini is a walking double date. The rest are hermaphrodites. Geminis vandalize their own houses. Geminis use far-fetched analogies to describe philosophical concepts. Geminis rarely compete in the Olympics. When they do, it is usually pool or air hockey. Frogger turns up as well. Geminis are always on some sort of medication. This medication is not always legal. Gemini is Latin for “I’m okay, I’m okay.” Geminis speak very loudly in order to be heard. This is unfortunate as they are nearly always talking to themselves. In fact, they often pick animated arguments with themselves in the bathtub. The most famous Gemini in history is Orville and Wilbur Wright. Geminis are frequently abidextrous, which means that they can pick both sides of their noses at the same time. The Gemini is essentially nothing more than a paranoid Aquarius.

Sursa : Cand stelele tac.